Parlamentul sau, mai bine zis, o parte a Parlamentului (s-au abţinut PDL şi UDMR, iar PMP a făcut tărăboi), a votat o Declaraţie politică prin care se cere lui Traian Băsescu demisia din funcţia de preşedinte pe motiv că arestarea preventivă a fratelui său a dat o lovitură uriașă imaginii noastre în lume.
Ca dovadă că România e o nouă Absurdistania, la sugestia Cocotei de lux a PSD, pe numele ei de fată mare Călin Popescu Tăriceanu, Parlamentul a trimis Declarația tuturor membrilor Consiliul European.
Din credința, probabil, împărtășită și de tractoristul tarlalei noastre politice, Valeriu Zgonea, că la Ședința Consiliului de peste cîteva zile, văzînd că n-a venit din partea României, El Însuși, Victor Ponta, liderii celorlalte țări membre UE îi vor întoarce spatele lui Traian Băsescu și, desigur, îi vor da și cîteva pîrțuri demonstrative.
Nu-mi pot face o imagine a efectelor pe plan internaţional.
Marea presă a lumii n-a dat atenţie Scandalului poreclit Fratele lui Mircea Băsescu.
Și dintr-un motiv simplu:
Românica noastră, țară aflată undeva, în suburbia suburbiilor Europei, la hotarul cu Lumea Barbară, nu interesează pe nimeni în Lumea civilizată.
Teza – Imaginea României în lumea a fost terfelită- a fost promovată cu deosebire pe plan intern.
Pe de o parte de politicieni interesaţi electoral în a cîştiga voturi din atacarea lui Traian Băsescu: Victor Ponta, Crin Antonescu, Klaus Iohannis.
Pe de alta, de Coaliţia mediatică a PSD, alcătuită din Antena 3, România tv și multe alte site-uri finanțate de Dan Voiculescu și scrise de jurnaliști faimoși în breaslă, pentru că sunt cea ce se cheamă fomiști.
Politicienii și jurnaliștii au ținut-o langa cu dezastrul numit imaginea României în lume, fără a oferi însă nici un citat măcar dintr-un mare politician occidental.
Nici n-aveau cum, deoarece (deocamdată) aceste citate nu există.
Chiar dacă vreun lider occidental gîndeşte că Traian Băsescu ar trebui să demisioneze, raţiunea politică îi spune că aceasta ar provoca României o criză politică inutilă.
Traian Băsescu mai are cîteva luni de mandat.
Demisia preşedintelui n-ar avea nici un efect benefic.
Dimpotrivă, ar provoca alegeri prezidenţiale anticipate.
Ceea ce ar însemna, pe lîngă o criză politică majoră, și dezastrul de a-l alege pe viitorul șef al statului, pentru zece ani, poate, în viteză, hei-rupist și nu normal, la termen.
Așa cum am mai spus, viitorul președinte al României, indiferent cine ar fi el, trebuie să rezulte dintr-o desfășurare normală a evenimentelor și nu dintr-o precipitare echivalentă unei lovituri de stat.
Pînă acum, Traian Băsescu n-a dat semn c-ar intenţiona să demisioneze.
Şi nici nu cred c-o va face cîtă vreme nici un document nu dezvăluie o implicare a sa în Justiţie pentru favorizarea Clanului Mondialu.
Ne aflăm doar în faţa unor acuzaţii grave aduse de Coaliţia politico-mediatică Jos Băsescu! bazate doar pe vorbele lui Mircea Băsescu şi ale membrilor Clanului.
Gazetăreşte, juridiceşte, omeneşte, logica spune clar:
Din faptul că X zice despre Y c-a făcut şi c-a dres nu înseamnă că Y a făcut şi a dres.
La finele votului din Parlament, Victor Ponta a declarat jurnaliştilor că USL există.
Într-adevăr, USL s-a refăcut cu prilejul acestui vot.
PNL a votat alături de PSD, UNPR, PC și de proaspătul aliat al lui Victor Ponta, PPDD, Partidul Gaură la Covrig.
Putem spune că USL există şi e mai mare decît fostul USL.
Pentru că acum USL cuprinde şi Partidul tomberon al lui Dan Diaconescu.
Cum s-a ajuns aici?
Prin întîlnirea a doi factori:
1) Extraordinara viclenie a PSD.
2) Extraordinara neghiobie politică a PNL.
E uşor de văzut că PSD a acţionat în acest Scandal în chip magistral.
Pentru că era vorba de un Scandal care puțea rău, PSD a acţionat exclusiv prin Vidanjorul cu Papion, Călin Popescu Tăriceanu.
De remarcat, ca dovadă a șireteniei politice a PSD, impresia lăsată de Victor Ponta că PSD n-a avut încotro:
S-a văzut într-un fel constrîns să-l urmeze pe Călin Popescu Tăriceanu.
Care Călin Popescu Tăriceanu reprezintă PNL, nu-i așa?.
Altfel spus, PSD a fost mult mai reticent decît PNL în această acțiune.
Şi nu întîmplător a făcut asta.
Demisia preşedintelui acum, cînd mai are cîteva luni de mandat, e riscantă pentru autorii presiunii.
Nu ştii niciodată cum poate reacţiona electoratul în faţa unei crize politice uriaşe, ivite din motive politicianiste.
Şi atunci, PSD a apelat la vechiul vicleşug al Stăpînului boier.
Sluga e pusă să intre în hazna.
El, Stăpînul, stă pe margine şi se dă domn.
Drept pentru care ține mîna la nas, să se vadă că-i pute.
PNL-ul n-a sesizat acest amănunt.
La rîndu-i, neliniştit de campania care-l asociază cu Traian Băsescu, PNL a reacţionat spasmodic.
Normal ar fi fost să procedeze ca UDMR.
Să spună că Traian Băsescu e compromis, dar să declare că demisia lui Traian Băsescu ar însemna o gravă criză politică și, lucru important, ar face jocul PSD privind anticipatele şi al lui Călin Popescu Tăriceanu privind preşedinţia interimară.
În locul acestei poziţii (după opinia mea cîştigătoare electoral) PNL s-a comportat ca un partid în degringoladă:
1) A emis mai multe decizii, toate contraictorii.
2) A votat alături de USD şi PPDD.
3. Nu s-a delimitat de manevra asumată de Călin Popescu Tăriceanu.
Și astfel, fără să fi vrut, poate, PNL a lăsat impresia că el și nu PSD a inițiat întreg tărăboiul cu Declarația politică.
Reușind să lase impresia (dar, mai știi? poate că nu-i o impresie, poate că-i o realitate) unei refaceri a USL în variantă adăugită:
Cu partidul lui Dan Diaconescu!