În romanul istoric sadovenian – ca să mă exprim asemenea unui elev care va beneficia de Bacalaureatul - mită electorală, oferit de Ordonanţa de Urgenţă, există o secvenţă pe cît de interesantă, pe atît de semnificativă pentru obiceiurile româneşti. Cîte un personaj atoatecunoscător îşi lipeşte urechea de pămînt pentru a şti dacă se apropie hoardele tătare, evident, marcate de tropăitul cailor.
Asemenea personajului sadovenian, dacă am lipi urechea de pămînt, am auzi tropăitul pe care-l fac nu hoardele tătare, ci sondajele de opinie comandate de PNL pentru a vedea cine dintre cei doi - Klaus Iohannis şi Crin Antonescu - ar trebui nominalizat pentru un al doilea val de sondaje, cel pentru a desemna candidatul noului partid cu nume vechi – PNL – rezultat din înghiţirea PDL, cu amintirea răposatului maidanez Vasile cu tot, de partidul lui Ionel şi Vintilă Brătianu.
Cum în graţiile lui Vasile Blaga a ajuns, după ce şi-a dat obolul anti-Băsescu, Mihai Răzvan Ungureanu, mai mult ca sigur, lui Cătălin Predoiu, bombănitor faţă de fuziune, îi va lua locul MRU.
Aruncînd o privire asupra presei în care activează deontologii castraţi şi deontoloagele sterpe, vei sesiza imediat un entuziasm devastator faţă de iniţiativa grupării Klaus Iohannis din PNL de a apela la sondaje de opinie pentru a stabilit nominalizatul PNL, care va fi, de altfel, şi candidatul noului partid la Prezidenţiale.
Ca absolvent de Filosofie care, în 1971, a făcut cercetare de teren printre primii din ţară (Achim Mihu, profesor la Facultate fusese trimis în America pentru a reveni în ţară cu instrumentul drăcesc al cercetării sociologice de teren, care-l fascinase pe Nicolae Ceaușescu), afirm că desemnarea candidatului PNL în urma sondajelor e o prostie nemărginită, ca stepa rusească din opera lui Anton Pavlovici Cehov.
Candidatul unui partid la Prezidenţiale trebuie să fie rezultatul voinţei politice a partidului respectiv.
În campania electorală, nu sondorii operatorii de teren, nu patronii institutelor vor face agitaţie pentru candidat, ci militanţii partidului.
În ziua scrutinului, cei care vor mobiliza electoratul partidului sînt militanţii.
Pentru ca militanţii să-şi dea şi sufletul în campanie, se cere ca politicianul care va candida pentru partid să fie un lider îndrăgit de militanţi, cu autoritate asupra acestora.
Nu-i exclus ca sondajele de opinie să dea acum numele unui candidat care nu stîrneşte devotamentul militanţilor.
E greu de crezut că respectivul va stîrni devotamentul militanţilor din octombrie 2014, pentru că, în iulie 2014, era favoritul sondajelor.
Evident, în decizia politică se ține cont de sondaje. Nu de cele date publicității, după ce institutele au fost mituite, și care dau un pomelnic de fruntași la Încredere (cel mai lipsit de relevanță criteriu), ci de cele discrete și vizînd potențialul candidatului.
E un lucru știut și de un ageamiu într – ale alegerilor, că un candidat cu un procentaj de 40 la sută azi poate coborî pînă la alegeri – 4 luni – la nivelul de 20 la sută și invers, un candidat cu potențial poate ajunge de la 20 la sută la 40 la sută.
Sondajele sunt însă doar un argument, unul dintre multele argumente, pentru o decizie a partidului, care decizie - repet – nu poate fi decît politică.
Dar chiar crede gruparea Klaus Iohannis în atotputernicia sondajelor?
Aiurea!
Sondajele sînt o şmecherie a neamţului dîmboviţat Klaus Iohannis, pentru a nu fi evident că i-a tras clapa binefăcătorului Crin Antonescu.
Eu, Klaus Iohannis, am fost impus candidat nu de gruparea mea de partid, ci de sondaje!
— Dragă Crin, pe post de Dragă Stolo, îmi eşti amic, dar n-am ce face. Adevărul sondajelor e mai puternic decît adevărul amiciţiei noastre.
Ca să nu mai spun că pentru gruparea Iohannis din PNL sondajele sunt un fericit mijloc de a scăpa de răspundere în cazul unui eșec al lui Klaus Iohannis.
Nu noi am decis candidatul, au decis sondajele!
Că pînă la urmă, sondajele sînt un pretext ieftin, decizia privind candidatul ţinînd exclusiv de decizia politică a Delegaţiei Permanente ne-o dovedesc chiar manevrele Grupării Iohannis.
Cu o zi înaintea Delegaţiei Permanente, a apărut pe surse ştirea că lucrările comisiei de fuziune s-au încheiat.
Delegaţia Permanentă va decide în chestiunea fuziunii.
Se ştie însă că una dintre condiţiile puse de Vasile Blaga pentru fuziune vizează scoaterea din joc a lui Crin Antonescu.
Din două motive:
1) Cu un candidat Crin Antonescu al noului partid, lui Vasile Blaga îi va fi mai greu să-i convingă pe ceilalţi lideri PDL de necesitatea fuziunii.
2) Vasile Blaga i-a sedus pe mulţi lideri PDL cu fuziunea zicîndu-le că structurile PDL, mult mai puternice, vor face ca PNL să intre pe mîinile foştilor lideri PDL.
Cu un Crin Antonescu desemnat candidat, cucerirea pîrghiilor de putere din noul partid de către liderii PDL va fi mai dificilă.
Aşadar, idealul fuziunii fără cusur e folosit de gruparea Klaus Iohannis ca forma şireată de presiune asupra unei decizii politice în Delegaţia permamentă.
Luni, mai mult sau mai puţin întîmplător, s-au dat publicităţii rezultatele unui sondaj INSCOP. Fireşte că în acest sondaj, Klaus Iohannis şi nu Crin Antonescu îl poate bate pe Victor Ponta.
Anunţate înainte de a fi publicate de Adevărul, rezultatele sondajului sînt şi ele o formă de presiune subtilă asupra Delegaţiei Permamente.
Ne aflăm, aşadar, în faţa unei manipulări care trebuie curmată.
Un vot deschis în Delegaţia Permanentă ar fi mult mai cinstit.
Nu pentru că el ar decide candidatul ideal, ci pentru că ar fi un moment de asumare fățișă de către membrii Delegației Permanente a unei decizii care poate fi și catastrofală.