Rolurile preferate de Lica Gheorghiu. Una din cele două fiice ale dictatorului Gheorghiu Dej, Lica Gheorghiu a visat să joace roluri controversate. Diriguitorii filmelor românești nu știau cum să o convingă să refuze.
Lica Gheorghiu - boieroaica din „Tudor”
Lica Gheorghiu a jucat într-unul din primele filme istorice românești, Tudor. Ea era în fiml boieroaica Glogoveanu, iar Tudor era jucat de Emanoil Petruț. Ea era fiica lui Dej, el, soțul Catincăi Ralea. Era fiica unui cățărător de profesie. Mihai Ralea fusese politruc cultural al lui Carol al II-lea. Abilitățile lui de cameleon și de varan l-au făcut un veritabil ștab comunist. Rolul, desigur era fictiv, fiindcă Elenco Glogoveanu murise încă din 1814 la Viena, iar Tudor îl ajuta pe prietenul său Nicolae, soțul ei să îi recupereze averea, folosind prevederi din Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti.
Așadar, Tudor anti-fanariotul, anti-boierul din istoriografia marxistă ajuta boierii și aprecia legislația fanariotă. Lica Gheorghiu s-a impus, jucând rolul în care ar fi fost cumva amanta lui Tudor, fapt care în realitate nu s-a petrecut. Gheorghiu Dej era ocupat atunci cu problemele de după colectivizare, cu pregătirea amnistiei deținuților politici. N-a mai fost atent la ce roluri juca fiică-sa.
Lica Gheorghiu vrea s-o joace pe boieroaica Nadina în „Răscoala”
Lica Gheorghiu a dorit în 1964-1965 să o joace pe Nadina Iuga, soția boierului tânăr Iuga, nora bătrânului Iuga. Evident, responsabilii politici ai filmului au fost convocați la secretarul de partid de la Studiourile Buftea și au rămas trăzniți, apucând să bâguie: „Toarsu, ce-o să zică Șefu... știți...aia era cam curvă”
Se pare că de data asta Dej i-a impus fiicei sale să joace un alt rol, rolul fiicei preotului, învățătoarea care-și îngroapă tatăl. A filmat scena, numai că Dej a murit între timp. Atunci, regizorul a fost chemat să taie toată scena cu Lica Gheorghiu. Cariera la care visa Lica Gheorghiu s-a sfârșit. A trăit în anonimat până la moartea ei în 1987, la Budapesta.
„Prințesa roșie” a avut și admiratori sinceri la Buftea
Având o voce pițigăiată fiind destul de disproporționată ca femeie, nu avea farmec. Hainele nu-i ascundeau kilogramele în plus. Se spunea că era „tare-n-tată”. Așa au văzut actorii români atunci machiaje profesioniste, echipamente moderne. Tatăl ei alimenta pasiunea fiicei lipsite de talent.
„Fata lui tata” avea expresia feței statică, vocea și mimica feței nu difereau cu nimic dacă rostea o replică pasională sau ar fi cerut la piață o legătură de ceapă verde.
Sursa foto: Arhivă