De aproape un an şi jumătate, o armată de comentatori şi analişti aliniaţi caută să ne convingă de meritele prim-ministrului Tăriceanu cel care a supravieţuit până la final de mandat în ciuda conflictului cu preşedintele Traian Băsescu.
Prea puţin a contat că preţul supravieţuirii a fost trădarea electoratului şi a principiilor liberale, prin subordonarea partidului Brătienilor faţă de PSD. Se părea că ascensiunea lui Tăriceanu nu mai putea fi oprită.
Roata s-a întors însă în ultimele săptămâni şi premierul nu mai pare invincibil. Scandalul iscat de mărirea salariilor profesorilor a scos la iveală nu numai cheltuieli extravagante din banii publici în beneficiul clientelei politice, achiziţii la preţuri nejustificate, licitaţii câştigate ani la rând de o singură firmă, ci şi un dispreţ total faţă de bugetarii de rând. Tăriceanu s-a văzut dintr-odată coborât de pe piedestal, obligat să intre în defensivă şi să taie salariile clientelei. Iar spectacolul penibil al tentativei de diversiune după amânarea şedinţei de CSAT a arătat naţiei un prim-ministru iresponsabil, gata să arunce pe geam securitatea şi demnitatea naţională pentru a-l apăra pe protejatul lui Relu Fenechiu, ministrul Cristian David.
După ciocnirea de marţi dintre preşedinte şi premier, comentatorii s-au grăbit să anunţe eşecul resuscitării Alianţei D.A. O cântărire mai atentă a faptelor ne poate duce la concluzia că tocmai compromiterea lui Tăriceanu este de natură să facă posibilă refacerea acestei alianţe. În fond, premierul este cel care, ascultând de recomandările superiorului său Dinu Patriciu, a distrus Alianţa D.A. şi a împins partidul Brătienilor în braţele PSD; el, împreună cu coteria din jurul său şi al lui Bogdan Olteanu, a dat tonul abandonării principiilor liberale pentru a satisface toate cerinţele domnului Geoană. Tot el este cel care, împreună cu domnii Chiuariu şi Predoiu şi cu aliaţii săi din parlament, a contribuit la menţinerea monitorizării Comisiei Europene în domeniile justiţiei şi luptei împotriva corupţiei. În ciuda retoricii optimiste, guvernarea Tăriceanu 2 este compromisă şi nu trebuie să fii un mare analist ca să-ţi dai seama că niciun partid politic şi nicio alianţă - veche sau nouă - nu va dori să pornească la drum cu un asemenea bilanţ. Urmează în mod logic că, pentru ca liberalii şi PDL-iştii să se împace, premierul Tăriceanu şi aliaţii săi din clanul Fenechiu trebuie neutralizaţi, demers care este desigur dorit de o parte a PNL, căci nu toţi liberalii îşi doresc să asculte de ordinele lui Viorel Hrebenciuc şi ale lui Miron Mitrea.
Recentele dezvăluiri privind administrarea banilor publici după bunul plac şi în folosul prietenilor politici ai clanului Tăriceanu au darul de a-l compromite definitiv pe premier şi de a le uşura liberalilor autentici sarcina îndepărtării sale, astfel încât o nouă alianţă cu PDL să devină posibilă. Din această perspectivă se vede clar că atacul lansat de Traian Băsescu la adresa ministrului David şi criticile sale la adresa salariilor şefilor de agenţii guvernamentale îl vizează exclusiv pe premier şi au în vedere, ca obiectiv strategic, atragerea liberalilor într-o nouă alianţă de guvernare. Indiferent cum va arăta aceasta, este sigur că nimeni nu va plânge după Tăriceanu.