Rodica Culcer: "Explicand pentru cititorii prestigioasei „New York Review of Books” mecanismele politice care asigura popularitatea lui Vladimir Putin, militantul rus pentru drepturile omului Serghei Kovalev insista asupra simulacrului de democratie din Rusia, demonstrand ca practicile si institutiile democratice au fost inlocuite cu imitatii ale acestora."
Oricat ar parea de revoltator (ca doar suntem „europeni de 2.000 de ani”!), democratia romaneasca sufera si ea un proces de inlocuire a originalului cu surogate. Cel mai evident este acest proces in confiscarea dezbaterii publice de catre politicieni, cu ajutorul asa-numitelor televiziuni de stiri.
Asa cum un sistem politic democratic trebuie sa se bazeze pe stricta separatie a puterilor in stat, tot asa si o presa care doreste sa stimuleze dezbaterea pe teme de interes public trebuie sa se bazeze pe o stricta separare a corpului editorial de cel politic sau, altfel spus, a puterii jurnalistice de puterea politica. In lipsa acestei separatii, institutiile media nu indeplinesc o misiune publica, ci una manipulatorie.
Televiziunile de stiri proclama toate ca sunt in slujba publicului. Numai ca, sub egida lor, politicienii au pus stapanire pe dezbaterea publica prin talk-show-uri, iar talk-show-urile au ajuns sa domine in dauna informatiei. Despre Norica Nicolai, de pilda, am vazut la aceste televiziuni mai multe „dezbateri” decat materiale informative, iar modul in care a votat de-a lungul ultimilor trei ani in chestiuni cruciale pentru lupta anticoruptie si pentru reforma justitiei nu a parut sa preocupe prea multi editori si reporteri. Or, acest voting-record reprezinta in orice democratie avansata o componenta cruciala a CV-ului oricarui ministeriabil.
La noi insa s-a discutat mai mult despre defectele Monicai Macovei (!) si caracterul presedintelui Basescu, decat despre conceptiile politice ale Noricai Nicolai. Asa s-a intamplat si cu alte nenumarate controverse si conflicte din politica romaneasca. In toate aceste cazuri, grosul interventiilor la televiziunile de stiri in prime time a apartinut oamenilor politici, nu jurnalistilor, iar din societatea civila nu au fost invitati decat unul sau doi reprezentanti, mereu aceiasi, bine verificati.
Daca vom urmari fie si doar cateva ore CNN sau BBC World, vom vedea ca acolo rolul principal le revine jurnalistilor si senior editorilor, iar politicienii sunt invitati doar atunci cand sunt cu adevarat relevanti, nu atunci cand doresc ei sa apara. La noi insa, inversarea rolurilor, care merge pana la invitarea politicienilor prin diferite redactii pentru a fi editori pentru o zi, este de fapt echivalenta cu o operatiune de propaganda politica menita sa creeze o imagine favorabila politicienilor in cauza si sa-i trimita intr-un plan secund pe cei care le-ar putea pune probleme, adica pe jurnalisti. Iata de ce, in loc de investigatii si de analize, avem parte tot mai mult de „fabrica de vorbe” a politicienilor. De altfel, se pare ca anchetele jurnalistice autentice au inceput sa aibe mari probleme in toate televiziunile.
Teoretic si in aparenta, talk-show-urile respecta normele CNA potrivit carora in emisiunile de dezbateri puterea si opozitia trebuie sa fie reprezentate in proportii egale. Strict tehnic, PSD, de pilda, ar fi in opozitie, ca si PC si PRM, desi cu totii stim ca aceste partide sustin guvernul si ca singurul partid aflat de fapt in opozitie este PD-L. CNA se tine insa doar de litera reglementarii si-i ignora spiritul, iar televiziunilor le convine situatia, pentru ca pot anihila orice interventie a unui membru al PD-L cu o armata de reprezentanti ai celorlalte 5 partide.
Este un truc simplu, dar nu este singurul. Nu vom elabora totusi pe aceasta tema, deoarece randurile de fata nu se doresc o introducere in arta manipularii, ci un avertisment asupra metodelor pasnice de pervertire a democratiei prin vicierea dezbaterii publice. Din pacate pentru democratie, se pare ca aceste metode sunt din ce in ce mai eficiente.