A început campania electorală pentru europarlamentare. Repet anunţul deja oficial pentru că suspectez că a trecut neobservat.
Nimănui nu-i pasă acum de aceste alegeri, prost pregătite şi considerate (parţial, pe nedrept) irelevante. Rezultatul lor e incert şi, pentru mulţi, neinteresant. Un singur lucru pare sigur: participarea la vot va fi minimă. Abia aici am ajuns la un punct nevralgic, şi anume la îndepărtarea electoratului român de politică şi mai ales de politicieni.
Vorbim de mult de absenteism, dar fără a aprofunda gravitatea cauzelor şi a consecinţelor sale. Ni le reaminteşte Institutul pentru Politici Publice într-un studiu realizat cu sprijinul Fundaţiei Friedrich Ebert şi intitulat Declinul participării la vot în România. Reamintim şi noi că IPP este acea organizaţie care, în ciuda tunetelor şi fulgerelor dezlănţuite împotriva ei de politicieni, ne aduce periodic la cunoştinţă modul în care parlamentarii ne cheltuiesc banii. De data aceasta a realizat radiografia altui dezastru, şi anume a clivajului dintre alegători şi aleşi.
Din 1990 până în 2008, participarea la vot a românilor s-a înjumătăţit, scăzând de la 86% la 39%, ceea ce pune sub semnul întrebării legitimitatea democratică a puterii locale şi a parlamentului alese anul trecut. Un calcul simplu demonstrează, de pildă, că actuala majoritatea parlamentară de 76% reprezintă mai puţin de 30% din electorat, adică sub 15% pentru fiecare dintre cele două partide care-şi împart zilele acestea tot ce mişcă în ţară. Potrivit studiului IPP, partidele au pierdut legătura cu electoratul, iar cetăţenii nu mai au sentimentul că votul lor contează, de vreme ce aceiaşi oameni se perindă la putere şi nici un guvern nu-şi onorează promisiunile din campanie.
Foarte bine, veţi spune, toate acestea le ştim, dar cum ieşim din această fundătură? Cum relansăm proiectul democratic românesc? Ei bine, am putea începe prin rezolvarea unor probleme de ordin practic, dar cu impact politic. Una dintre ele este introducerea unor forme alternative de vot - prin poştă sau electronic - pentru a le asigura şi celor aproape două milioane de români din străinătate posibilitatea de a-şi exercita dreptul de vot. Alta este mutare alegerilor din ziua de duminică undeva în timpul săptămânii, pentru a atrage la urne electoratul urban şi activ, care părăseşte oraşul în weekend. Nu degeaba britanicii votează joia, iar americanii marţea. Electoratul urban activ nu este însă şi cel al PSD, partid care s-a declarat deja ostil unei astfel de schimbări. Cum toţi suntem, de douăzeci de ani, prizonierii PSD, probabil că alegătorii cu alte opţiuni decât cea social-democrată vor rămâne în continuare la cheremul electoratului rural, neşcolit şi dependent atât de pomenile electorale, cât şi de ajutoarele şi subvenţiile venite de la stat.
Să presupunem însă că, printr-o minune, problemele tehnice ar fi rezolvate. Ar creşte oare participarea la vot în mod semnificativ? Probabil că nu, dacă politicienii nu vor ieşi din logica lor păguboasă, care-i face prizonierii aranjamentelor de culise. O fi scârba de politică alimentată de trusturile media private, care privilegiază PSD, dar aceasta nu anulează vina celorlalte partide, care, guvernate de logica dependenţei de putere ca unic izvor de resurse redistribuibile clientelei şi propriului activ, merg din compromis în compromis, uitând de interesele cetăţenilor şi bătând palma, pe la spate, cu mogulii. Cetăţenii însă nu uită şi se întorc cu spatele la politică, alegând să plece din oraş în ziua alegerilor. Nu ei sunt de vină, cum cred unii politicieni îngâmfaţi şi ţâfnoşi, ci aceia care au uitat care le este rostul. A propos, unde mergeţi în weekendul lung de Rusalii - la mare, la ţară sau la Paris? Să nu-mi spuneţi că mergeţi la vot, că nu vă cred.