După epurarea armatei, furtul alegerilor din 1946, alungarea Regelui Mihai I, desființarea partidelor istorice, desființarea bisericii greco-catolice și transformarea celei ortodoxe în „curea de transmisie“, țărănimea rămăsese ultima care trebuia învinsă. Din nenumăratele împotriviri la colectivizare, cea mai importantă și mai sângeroasă a fost cea din comuna Vadu Roșca, județul Vrancea, din 4 decembrie 1957.
Raionul Liești fierbea din cauza primului secretar Ciocâltău care voia să-și îndeplinească planul cu orice preț, mai ales că-l avea pe cap și pe Ceaușescu.
Au ocupat primăriile
I se pusese la dispoziție și regimentul din Tecuci. La Vulturu, comuna de care aparținea satul Vadu Roșca, oamenii, forțați, amenințați au acceptat până la urmă.
Cei de la Botârlău, aparținând de Vulturu, nu s-au lăsat. Au ocupat primăriile și au ars nu numai cererile de înscriere, dar și ce acte le picau la îndemână.
Armata a deschis focul. S-au produs zeci de arestări printre cei ce nu apucaseră să ia drumul pădurilor din luncă. VaduRoșea urma să fie asaltat de activiști.
Pe data de 1 Decembrie 1957 din mijlocul sătenilor adunați în așa-zisul centru de pe șoseaua națională 23, Sandu I. Voicu al lui Ciuciubei a strigat celor veniți să-i lămurească, însoțiți de miliție, să plece la casele lor că n-au nevoie de colectiv.
Baricadarea satului
Oamenii s-au sfătuit să se opună înființării colectivului și să nu permită autorităților de stat sau obștești să intre în satul lor. S-au înțeles ca atunci când vor apare străini, să strige „hoții“ și să tragă clopotul. În noaptea de 1-2 decembrie au făcut de pază în sat. În 2-3 decembrie au pus pe fugă pe șoferii care veniseră să care pietriș din Siret.
Mașinile s-au dus la Vulturu, au relatat situația și au venit cu Dumitru A. Dumitru „deputat“ comunal pe care l-au luat la fugărit.
Atunci au trecut la baricadarea satului în noaptea de 23 decembrie, în ziua de 3 decembrie a intrat în sat o mașină și unul de lângă șofer a zis să se facă loc să treacă. Lumea s-a opus. Cetățeanul a spus că el este partidul și a scos pistolul și a tras pe fereastră. Spre mașină s-au repezit Toader Gh. Iordache, Sandu lui Ciuciubei, Mihalcea și alții.
Toader Iordache a ridicat parul și a zis: „Ce partid mă? Tu partid, eu partid, înapoi că-ți crăp capul". Aceasta s-a petrecut la km 231 de pe D.N. 23. Mașina a dat înapoi și a plecat de unde a venit în huiduielile mulțimii.
Nițu V. Stan, liderul răscoalei de la Vadu Roșca. Sursa foto: arhiva EVZ
7 persoane, secerate în câteva secunde
După fugă s-a dat ordin ca armata să înconjoare satul Vadu Roșca, nemaiputându-se intra sau ieși din sat. În dimineața de 4 decembrie 1957, țăranii au fost convocați la marginea satului, la ora 8 dimineața pentru a discuta cu ei. Joi, pe la ora 9 dimineața, au apărut autoritățile însoțite de armată și au început cu amenințările.
Fără prea multă discuție, înscenarea s-a lămurit și căpitanul Ionescu a ordonat foc, secerând în câteva secunde 7 persoane și rănind alte 15-30 persoane. Tânărul de 22 ani Cristea Enuță, care se eliberase de curând din armată, a alergat la biserică, la 200-300 m, și a început să tragă clopotul a pericol, ca lumea să sară la salvarea satului.
La strungă, locul unde erau adunați oamenii, era un adevărat masacru. Pe jos zăceau 7 corpuri neînsuflețite și alții se zvârcoleau răniți. Ceilalți au fugit ascunzându-se ca din fața năvălirii barbarilor.
A opta victimă
Și într-adevăr, și-au făcut apariția prin Vadu Roșca, prin ogrăzile oamenilor, trăgând, lovind și arestând. Au scăpat numai mamele care au fugit cu copiii în brațe spre pădure.
La vreo 200 de metri trupele au fost oprite pentru un moment din înaintarea lor „victorioasă“. Dintr-o curte s-a avântat spre centru șoselei un tânăr, Dimofte Aurel, de 29 de ani, strigând: „Ați venit să ne treceți la colectiv cu armele?“ și nici n-a mai apucat să spună vreun cuvânt că un glonte tras de un ofițer l-a lovit în inimă. A opta victimă cădea.
Ai casei, cu soția zbierând, având un copil în brațe, s-au repezit în drum și au luat trupul neînsuflețit, ducându-i în casă. După ei au năvălit călăii în casă, punându-i cu fața la perete, și au luat tărăș „corpul delict“ în mijlocul șoselei, pentru a dovedi superiorilor înlăturarea obstacolelor și justificarea muniției.
Din vacarmul care se iscase afară, ba „trage mă“ sau „nu trage, luați-i viu“ a prins glas o mitralieră care a ciuruit scândurile clopotniței, făcând ca treptat, treptat limba de fier să amuțească. Și nu numai ea.
Ostașii care au urcat scara de lemn au coborât într-o pătură cu a noua victimă, corpul neînsuflețit al lui Cristea Enuță șiroind de sânge.
9 morți în total la Vadu Roșca
Satul fusese cucerit, acoperit de sânge, iar supraviețuitorilor li se arătase binefacerile comunismului, fața „umană“ a mânuitorilor.
Morții au fost adunați de la strungă într-o casă neterminată de la marginea satului: Arcan Ion (14 ani), Crăciun Dumitru (28 de ani), Crăciun Toader (49 de ani, tatăl a 8 copii), Crăciun Stroie (31 de ani), Marin Dumitru (49 de ani), Radu Dana a lui Chilichi (28 de ani, mamă a 4 copii), Dimofte Aurel (29 de ani), Cristea Enuță (22 de ani), Mihai Marin, zis Roșu (42 de ani), ciuruit de gloanțe, mort după 15 zile la spital, unde a fost dus prea târziu ca să mai poată fi salvat.
Joi, 4 decembrie, până la miezul nopții, curțile și casele au fost răscolite și peste 100 de țărani au fost mânați cu vitele în cele două clase ale școlii din Vadu Roșca.
Loviți, înjurați au stat cu fața la perete până a venit „partidul“.
Venirea lui Ceaușescu
Târziu, în noapte, a venit Ceaușescu însoțit de Ciocâlteu și de o haită de securiști și procurori. Cu o voce gângavă, își amintesc oamenii, a întrebat dacă este cineva rănit dintre tovarășii ostași.
Și tot cu aceeași voce gângavă a ordonat: Nu plecați până nu scoateți totul de la ei. Să fie aspru pedepsiți. Se instituie starea de urgență aici. Răniții, după ce se vindecă, să fie duși la anchetă. Să nu scape nimeni nepedepsit.
Și partidul a plecat așternând jalea în urma lui.