Ce vezi acum, este ultima luptă din Republica Procurorilor România. Așa mi-a spus cineva zilele trecute, definindu-mi zbaterile de la televizor și de pe rețelele sociale ale șefilor procurorilor care au aruncat de-a valma minciuni și adevăruri în încercarea de a bloca dezbaterile în Parlament.
Luni s-ar putea să vedem procurori și judecători în stradă împotriva modificărilor aduse de Parlament legilor Justiției. Sau cel puțin asta reușește să ne transmită un star media al instanțelor, judecătorul Cristi Danileț. Personal am avut de-a face cu acest personaj în scandalul SIPA, arhiva secretă în care se găseau dosare compromițătoare despre magistrați dinainte de 1989, dar mai ales după, în special cu referire la mandatul Monicăi Macovei. Și am rămas cu senzația că am întâlnit un activist, nu un magistrat.
În urmă cu câteva luni, EvZ a dezvăluit că din aceea arhivă au dispărut documente, au fost copiate file compromițătoare, că există „suspiciuni rezonabile” pentru săvârșirea unor infracțiuni grave. Am publicat și fragmente dintr-un raport întocmit de o comisie a Ministerului Justiției care atesta aceste lucruri, dar care fusese secretizat, cu încălcarea flagrantă a legii.
Raportul făcut public a dovedit că tot ceea ce a susținut Evenimentul Zilei era adevărat! Deloc surprinzător, judecătorul Cristi Danileț, la acel moment, unul din cei vizați de dezvăluirile din raport, membru de bază în echipa Monicăi Macovei, a făcut o plângere la Parchet. Numai că acesta a cerut investigarea modului în care a ajuns acest raport în presă! Prima dată am crezut că n-am auzit bine: un judecător cere investigarea modului prin care un ziar a publicat dovada că cineva a copiat file compromițătoare despre colegi de-ai săi? Adică nu cere să se afle adevărul, dacă au fost șantajați sau amenințați cu aceste dosare compromițătoare, ci cum de s-a descoperit mizeria? Nu vi se pare că este ceva profund greșit în această abordare?
De altfel, ancheta Parchetului pare că s-a rezumat în a afla cum s-a scurs documentul în presă. Sunt curios cum se va încheia ancheta, cum vor reuși să se facă că nu văd cele scrise în raportul devenit public între timp, cum vor evita chestionarea celor care au secretizat ilegal un raport exploziv, cel mai probabil miniștrii Cătălin Predoiu și Raluca Prună, sau tragerea la răspundere a Monicăi Macovei.
De ce reiau acest subiect? Pentru că alături de chermezele de la T14, K2 și K4, prilejuite de Pomana Porcului sau aniversarea generalului Florian Coldea, acest moment reprezintă o dovadă că sub autoritatea Președintelui sau a Parlamentului s-a edificat o putere care a început să funcționeaze potrivit unor interese clar-obscure, mult mai preocupată de păstrarea privilegiilor, decât de realizarea cu adevărat a Justiției. Iar acest prim obiectiv este extrem de important. El se poate traduce foarte simplu printr-un slogan care merge de la SUNTEM DE NEATINS! până la SUNTEM DEASUPRA LEGII! De fapt, ei se consideră deasupra oamenilor…
Vi se pare că exagerez? Laura Codruța Kovesi, șefa DNA a refuzat să vină în fața unei comisii parlamentare ca să răspundă unor întrebări simple. Nici măcar decizia Curții Constiuționale nu a clintit-o din credința ei că nu poate fi atinsă cu întrebări lumești. Monica Macovei, fost ministru, actual europarlamentar, a refuzat să vină în fața unei comisii parlamentare ca să explice dezastrul din Arhiva SIPA. Cazul procurorului Mircea Negulescu, zis Portocală, care a indignat întreaga opinie publică, zace pe la CSM, lăsând praful să se aștearnă pe el. Camelia Bogdan, judecătorul care l-a condamnat pe Dan Voiculescu, dată inițial afară din magistratură pentru că a luat bani de la un ONG, încâlcând unul din principille de bază, a fost sancționată „doar” cu un exil la Tg. Mureș.
Mai am exemple, dar le știți mai bine decât mine. În schimb doi procurori DNA, cu rezultate excepționale, Doru Țuluș și Mihaela Iorga Morar, au devenit inculpați doar pentru că s-au opus abuzurilor Codruței Kovesi. Asta numim Justiție?
De vreo 25 ani în România s-a edificat o nouă formă de organizare, în afara Constituției. Nu mai avem regim semi-prezidențial sau semi-parlamentar, ci un regim în care destinele țării sunt în mâna procurorilor. REPUBLICA PROCURORILOR ROMÂNIA.
Rând pe rând, de la Adrian Năstase până la Mihai Tudose, Statul român a investit enorm în salariile și dotăriile instituțiilor de forță, construind imaginea unei țări care trebuie să-și trimită la pușcărie toți politicienii și oamenii de afaceri. Cu sprijinul SRI, SPP, DGIPI, s-a construit un sistem în care informațiile deveneau rechizitorii, relațiile între procurori și judecători erau cimentate cu dosare sau informații compromițătoare, iar o mână de oameni în frunte cu Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi făcea liste cu „dosarele-țintă”.
Cum s-a ajuns aici? Construind un regim al privilegiilor. Extrem de simplu.
Dacă comparați salariul unui procuror șef de secție cu cel al unui profesor universitar sau medic primar, ca să căutăm funcții echivalente, diferența este de la simplu la dublu. Adică un procuror câștigă de două ori cât un medic sau profesor. Explicația salariilor mari ca stavilă a corupției, este perfect corectă, dar de ce trebuie să o aplicăm întrun singur sens? În condițiile în care procurorii, sau cei din instituțiile de forță, câștigă de două-trei ori mai mult decât ceilalți, iar așa sunt feriți de tentația corupției, oare n-ar fi logic să aplicăm aceeași grilă și pentru ceilalți? Sau este mai simplu/ieftin să construim un stat polițienesc...
Zilele acestea vom vedea dacă Republica Procurorilor România va reuși să-și păstreze privilegiu de a distruge orice judecător, ei neputând fi trași la răspundere de nimeni niciodată, dacă vor reuși să împiedice procesul de separare a carierelor, să-și asume un statut de magistrat, unic în lumea civilizată, dacă abuzurile vor continua să fie considerate simple excese sau banalități, dacă mai avem șansa să avem o Justiție cu adevărat independentă.
Pentru cei care nu cunosc foarte multă istorie, dar au rămas impresionați de funeraliile Regelui Mihai, le pot spune că cei care au trimis sute de mii de oameni la închisoare după 1947, nu au fost (direct) sovieticii care ocupaseră țara și impuseseră un regim dement, ci uneltele lor din justiție.
Iar ziariști care să proslăvească tipul acesta de dreptate se găseau și atunci. De frică sau din oportunism, aceștia strigă și acum: Trăiască Republica Procurorilor România!