Întâlnirea, la Moscova, a secretarului de stat american Rex Tillerson cu omologul său rus, Serghei Lavrov, și, timp de două ore, în trei, cu președintele Putin, a ținut capul de afiș al zilei de ieri.
Conferința de presă a fost o reflectare ultra-diplomatică a unor discuții preț de 6 ore, în spatele ușilor închise, extrem de contondente. Nu e vorba că părțile „au fost de acord că nu sunt de acord” cu subiectele fierbinți și modul lor de abordare, sau că acceptă că au teme de divergență, dar mai mult, nu au găsit teme comune de cooperare. Putin a permis reluarea cooperării/ comunicării pentru deconflictualizare, la nivel militar, pentru teatrul de operațiuni din Siria (întreruptă după atacul cu rachete al SUA), un punct de interes și pentru Rusia, în timp ce Serghei Lavrov a subliniat nevoia de cooperare pentru combaterea terorismului, deși a recunoscut că definiția de terorist e diferită la Moscova și la Washington pe tema grupărilor din Siria. De aceea părțile au putut doar să înființeze o comisie și să permită comunicarea interinstituțională pentru a găsi teme de cooperare. Pentru că în rest, divergențele sunt marcante și pe toate subiectele.
Principala miză a acestei vizite a fost aceea de a nu îl pune pe Vladimir Putin pe deplin cu spatele la perete şi a determina o reacţie imprevizibilă. În rest, poziţiile au fost extrem de clare, uneori tranşante. Vestea bună este că s-au întâlnit și au comunicat, chiar și extrem de ascuțit și rugos în formule, respectiv virulent și arțăgos în conținut, ceea ce arată că sunt conștienți de faptul că sunt în contact în Siria, și că riscul alunecării în conflict deschis e mare. Vestea proastă e că nu există subiect relevant în care pozițiile SUA și ale Rusiei actuale să fie cât de cât apropiate sau nuanțat conciliabile. Sunt la poli fundamentali opuși.
De unde Federaţia Rusă credea că va avea o soluţie la pachet, s-a trezit că, pe cele două teme, cele mai arzătoare, are o poziţie defensivă şi, în mod cert, la pol opus cu Statele Unite. În cazul Ucrainei, avem o pronunţare extrem de clară a Secretarului de Stat Tillerson, care vine şi spune explicit: „Atât timp cât nu se retrag trupele şi armamantele grele din Estul Ucrainei, şi cât timp monitorii OSCE nu îşi pot face treaba (cu adresare directă către Federaţia Rusă, ca responsabilitate în această direcţie) relaţiile bilaterale nu au cum să se îmbunătăţească”. Practic, condiţionează apropierea de un asemenea pas. Al doilea element ţine de Siria, divergențele au fost subliniate în mod extrem de clar și tranșant, diferențe de interpretare asupra atacului cu arme chimice și a reacției SUA. Există divergenţe absolute în privinţa lui Al-Assad şi în tratarea drept terorişti de către Federaţia Rusă şi Al-Assad a tuturor grupărilor de opoziţie ce luptă împotriva sa.
Dar mai grav, la nici 20 de minute, de la conferința de presă de la Moscova, Rusia a demonstrat că are un limbaj dublu şi are acţiuni duble. Pe de o parte, a spus, haideţi, nu mai reacţionaţi cu acțiuni militare, hai să facem o investigaţie internaţională, dacă a fost sau nu armă chimică, aceasta fiind poziția la Kremlin. La 20 de minute distanţă, în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, Rusia a depus veto pentru a opta oară în favoarea lui Bashar al-Assad, într-o rezoluţie care cerea exact investigarea acestei situaţii, utilizării armei chimice în Siria.
Un fapt este însă de subliniat: în Siria există arma chimică, a fost utilizată arma chimică, este o încălcare fundamentală a ceea ce a însemnat accesul Siriei la Convenţia de Neproliferare şi de Neutilizare a Armelor Chimice. Din acest punct de vedere, responsabilitatea lui Bashar al-Assad, directă, şi responsabilitatea Moscovei, indirectă, în legătură cu acea deconflictualizare în 2013, care a evitat intervenţia americană, atunci a preşedintelui Obama în Siria, este majoră și de neocolit. Mai mult, Tillerson a subliniat de față cu Lavrov ccă datel se acumulează și împing spre responsabilitatea lui Assad în fața Curții penale Internaționale.
Suntem la nivelul cel mai de jos al relaţiei bilaterale SUA-Rusia, acesta este un lucru clar. Pe de altă parte, să nu uităm că nici măcar formulările clasice, care sunt acelea că „ne-am înţeles că nu neam înţeles”, nu au apărut. Să remarcăm și caracterizarea întâlnirii făcute de către Serghei Lavrov, „sinceră, cinstită, fair, deschisă”, deci s-au spus lucrurile extrem de tranşant şi, practic, părţile s-au confruntat. Şi, în al treilea rând, soluţia unică a apropierii a fost „să facem o comisie care să discute punctele în care ne-am putea apropia”. Deci, situaţia este atât de complicată, încât avem nevoie de o comisie de experţi care să caute puncte unde putem colabora. Nu e vorba de a trata marile teme, ci de a găsi mici chestiuni în care am putea să colaborăm. Cam aici suntem cu relaţia bilaterală Moscova Washington de azi. Doar că am ales să nu apăsăm pe trăgaci, comunică lumii întregi șefii diplomațiilor rusă și americană.