Mare rumoare stârneşte Oana Bogdan, consiliera lui Dacian Cioloş, cu declaraţiile ei aiuritoare despre desfiinţarea proprietăţii, viaţa în grupuri nu cupluri, efectele devastatoare ale pârţului asupra sănătăţii planetei etc. Românii descoperă acum cu stupoare un curent ideologic care face ravagii în Occident şi care de câţiva ani a început să pătrundă şi pe sub uşa ţării noastre.
De cea mai pură esenţă marxistă, curentul se numeşte „Progresism” şi, cum năvala lui asupra noastră va fi tot mai aprigă, nu strică să ştim mai multe despre ce este şi ce îşi propune.
Înainte era mai bine
O primă idee este că, în ciuda numelui, care înseamnă „mers înainte”, Progresismul aspiră la o „întoarcere înapoi” în vremurile pre-creştine, când civilizaţia omenească de-abia se înfiripa şi viaţa individului conta cât o ceapă degerată.
Cavalcada legilor pro-avort, care se răspândesc cu rapiditate în America în forme din ce în ce mai criminale, aminteşte flagrant de timpurile în care copiii erau ucişi, dacă numărul lor ameninţa resursele precare ale tribului sau se arătau prea nevolnici pentru a fi buni soldaţi.
Legea din statul New York permite avortul până în clipa naşterii. Legea din Vermont, idem, cu amendamentul că mama nici măcar nu mai trebuie să motiveze de ce vrea să-şi ucidă copilul. Mai mult, actul normativ stipulează clar:
„Fătul nu are drepturi independente în statul Vermont.”
Legea din Virginia (respinsă în final) stipula că, în cazul în care bebeluşul avortat supravieţuia „procedurii” şi se năştea viu, dar avea nevoie de reanimare sau alt sprijin medical, personalului i se interzicea să intervină pentru salvarea copilului dacă mama nu îşi dădea acordul. Infanticid curat!
Mic tratat filosofic de ucidere a pruncilor
Însă lucrurile nu se opresc aici: „filosofii progresişti” pledează pentru legalizarea uciderii copiilor în primii ani de viaţă. De pildă, în 2012, în lucrarea „Trebuie să trăiască bebeluşii?”, australienii Alberto Giubilini şi Francesca Minerva propuneau consacrarea expresiei de „avort post-naştere” în locul celei de „infanticid”, „pentru a sublinia că statutul moral al individului ucis este comparabil cu al unui fetus”.
Giubilini şi Minerva explică:
„Susţinem că uciderea unui nou-născut ar trebuie să fie permisibilă din punct de vedere etic în toate circumstanţele în care şi avortul este permis.” Şi – nota bene – inclusiv în „cazurile în care nou-născutul are potenţialul să aibă o viaţă (cel puţin) acceptabilă, dar bunăstarea familiei ar fi periclitată”.
Exact ca în cazul triburilor ancestrale.
---Giubilini şi Minerva---
De asemenea, susţin cei doi „filosofi progresişti”, acest asasinat ar trebui să se numească „avort post-naştere” şi nu „eutanasie” „pentru că cel mai bun interes al celui care moare nu este în mod necesar criteriul primar pentru exprimarea alegerii, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul eutanasiei.”
În fine:
„Statutul moral al unui bebeluş este echivalent cu cel al unui fetus, ceea ce înseamnă că nu poate fi considerat ‘persoană’ în sensul moral al cuvântului.”
Bebeluşul şi porcul
Giubilini şi Minerva nu sunt nişte nebuni scăpaţi de la balamuc care s-au apucat să scrie cărţi: ei merg pe calea deschisă de celebrul guru progresist Peter Singer (între altele, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti, care afirma: „Copiii umani nu au conştiinţă de sine şi nu sunt capabili să priceapă faptul că există. În consecinţă, viaţa unui nou-născut are o valoare mai mică decât viaţa unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu”.
Dacă Dumnezeu nu există şi viaţa se sfârşeşte aici, iar singurul său scop este bunăstarea, atunci uciderea fiinţelor umane are tot atâta temei ca eutanasierea animalelor bătrâne sau bolnave. Olanda a coborât limita de vârstă pentru sinuciderea asistată până la 12 ani, iar Belgia a fost prima ţară care a a eliminat în 2014 orice limită de vârstă: un copil poate fi eutanasiat la cerere, dar trebuie să demonstreze că înţelege ce se petrece.
Dacă nu înţelege ce i se petrece, micuţul poate fi ucis pentru că e mai prejos de un purcel sau un căţel; dacă înţelege, poate fi ucis tocmai din cauza asta.
Statul ştie şi omoară mai bine
Ca în timpurile ancestrale, când tribul avea drept de viaţă şi de moarte asupra membrilor săi, şi statul progresist ştie ce este mai bine pentru cetăţenii lui, iar acest bine poate fi impus cu forţa.
Este celebru cazul francezului Vincent Lambert, care, în 2008, în urma unui accident de maşină, intră în stare de comă vegetativă, din care iese după scurt timp, pentru a ajunge într-un stadiu de „conştienţă minimală” (exact ca Michael Schumacher). După cinci ani, în 2013, Clinica din Reims decide să oprească alimentarea cu hrană şi hidratarea lui Vincent, având doar acordul soţiei, nu şi al părinţilor. Sesizată de aceştia, CEDO constată în 2015 că decizia clinicii este conformă cu Convenţia Drepturilor Omului.
Însă cazul Vincent Lambert este nimic faţă de cel al micuţului Charlie Gard. Diagnosticat cu o maladie genetică rară, bebeluşul britanic de numai câteva luni este internat la o clinică din Londra, în octombrie 2016. În februarie, conducerea clinicii afirmă că boala a provocat distrugeri iremediabile ale creierului şi îi anunţă pe părinţi că Charlie va fi deconectat de la aparate. Părinţii, care primiseră între timp oferte de la o clinică privată americană şi de la clinica Vaticanului (Trump şi Papa s-au implicat personal) pentru tratarea micuţului (medicii de acolo susţineau că mai există speranţe), cer externarea lui Charlie. Stupoare, însă: clinica londoneză refuză, invocând „dreptul de a muri în demnitate” al copilului. CEDO respinge şi ea cererea părinţilor, considerând-o „inadmisibilă”. Tribul ştie mai bine. Charlie Gard a murit „cu demnitate”, sub ochii părinţilor disperaţi.
---Micuţul Charlie şli părinţii săi---
Tribalizarea progresistă, aflată în România abia la început, a ajuns prin alte părţi până la cele mai înalte niveluri. Barack Obama este figura cea mai proeminentă a curentului. Consilierul său pentru ştiinţă a fost John Holdren, autorul unei cărţi din 1977, numită „Ecoscience”, adevărată biblie a Progresismului. Aici, Holdren pledează pentru avortarea forţată a „indezirabililor”, pentru sterilizare în masă şi propune instituirea unui „regim planetar” care să aibă puterea de a decide cui i se va permite să aibă copii şi cui i se va interzice. Aşadar un trib mondial.
Satana este progresist
Progresiştii au decis că Dumnezeu nu există. Deci toate semnele lui trebuie scoase în afara spaţiului public. Monumentele dedicate Celor 10 Porunci, amplasate în faţa capitoliilor din Oklahoma şi Arkansas, au fost demontate la solicitarea organizaţiei Templul Satanic. Aceasta a ameninţat că în virtutea libertăţii de exprimare religioasă va înălţa o statuie a lui Bahomet şezând pe tron şi adorat de doi copii. Curţile supreme din cele două state au cedat şantajului şi au dispus înlăturarea monumentelor creştine.
Nu întâmplător în monumentul satanist apar copiii. Satan îi iubeşte şi arde să se implice în viaţa lor. Templul a cerut să i se permită înfiinţarea de „Cluburi ale lui Satan afterschol” în toate şcolile americane unde există şi cluburi creştine.
Puritanii să nu se îngrijoreze: Templul Satanic, care are deja „parohii” în 13 state, nu este satanist. Totul e, chipurile, doar o metaforă. Pe site-ul organizaţiei scrie:
„Templul înţelege figura lui Satana ca simbol al naturii inerente a omului, reprezentativă pentru rebelul etern, căutarea iluminată şi libertatea personală mai degrabă decât o zeitate supranaturală”.
Aşadar, Satana nu este Satana, ci este simbolul Progresismului! (Vezi şi excepţionala carte a pastorului Richard Würmbrand, „Marx şi Satana”, cu dovezi şocante despre satanismul părintelui comunismului şi bunicul progresismului!)
Secularismul este Păgânism
Copiii şi oamenii mari pot fi ucişi fără probleme etice. În schimb, planeta trebuie salvată: de poluare şi suprapopulare. Oana Bogdan era cât se poate de serioasă când avertiza că flatulenţa este devastatoare pentru planetă prin emisiile de gaz metan. Însă interzicerea consumului de fasole şi incriminarea pârţurilor este doar o etapă intermediară. La nivel internaţional, progresiştii se organizează în grupări care promovează nici mai mult, nici mai puţin decât extincţia speciei umane pentru a salva Pământul. Primul pas: să nu mai facem copii.
Teroristul de la Christchurch, care se intitula „Eco-Fascist”, şi-a motivat atacul prin dorinţa de a opri suprapopularea planetei.
Trăim vremuri bizare, în care în Occident te loveşti la tot pasul de druizi, şamani, guruşi. În Islanda, în anul 2000, 89% din populaţie era creştină. Astăzi, doar 65%. În schimb, cunoaşte o înflorire spectaculoasă cultul Asatru – religia vechilor vikingi: cu 1,5% din populaţie, adepţii ei constituie astăzi cea mai mare comunitate religioasă ne-creştină din ţară.
Toată această liotă de personaje stranii par să se înţeleagă de minune şi să prospere în climatul materialist-progresist de azi, care pledează pentru secularizare.
La sfârşitul anului trecut, profesorul Steven D. Smith publica o carte excepţională, intitulată „Pagans and Christians in the City: Culture Wars From the Tiber to the Potomac”. Concluzia ei este tulburătoare: o mare parte din ceea ce numim astăzi secularism este o iluzie. În realitate, asistăm la o reîntoarcere la Păgânism.