În cursul zilei de luni, am văzut câteva zeci de știri despre Radu Mazăre și călătoria sa din îndepărtatul Madagascar spre neprimitoarea celulă de închisoare românească. Am văzut și multe informații despre procesul lui Liviu Dragnea și despre judecata cu directă legătură cu el de la Curtea Constituțională.
Nu pot spune că am închis spre seară televizorul cu o concluzie clară privind rolul în evenimentul electoral de la sfârșitul acestei săptămâni pe care l-ar putea juca aceste minute bune petrecute de mine și mulți conaționali de-ai mei în fața televizoarelor.
Spre deosebire de alte runde de alegeri, prezența este acum elementul vital. În primul rând, susținătorii Opoziției susțin încă din noiembrie 2016, când PSD și ALDE au câștigat categoric alegerile parlamentare, că prezența scăzută la vot de atunci (39,79%) a fost motivul pierderii suferite. Apoi este miza prezidențialelor. Dacă referendumul lui Klaus Iohannis nu trece din cauza lipsei de cvorum, ar trebui să-și privească drumul spre al doilea mandat, vorba domniei sale, cu ”atenție și îngrijorare” sau chiar să-i pună cruce, spunând la căpătâi un simplu ”ghinion”.
Tot de prezență e legată și speranța partidelor din Opoziție de a colecta mai mult de 50% din voturi lucru care, cred ei, i-ar îndreptăți să aspire la dărâmarea Guvernului și instaurarea la Putere a unui conglomerat din care să facă parte, deopotrivă, camarazi și dușmani.
În acest joc, în care mize importante pentru jucători sunt aruncate în pot, am vrut să văd cum va fi prezența la vot, interesându-mă la puținii prieteni pe care îi am pe la firmele de sondaj. Am făcut abstracție de declarația lui Ludovic Orban, care estimează prezența la 50%, nepărând serioasă. În urmă cu cinci ani, la ultimele alegeri europarlamentare, prezența la vot a fost de 32,44%. Pe lângă absența de interes din aproape toate țările pentru europarlamentare, în România, ca în orice țară din fostul bloc comunist, interesul pentru alegeri a scăzut. Apuse sunt zilele cu prezența la urne de 86.19%, cum a fost exact acum 29 de ani, în Duminica Orbului a primelor alegeri de după Revoluție!
Acum, aflu că un institut estimează prezența 37%. Un altul îmi spune că va fi în jur de 35-38%, fiind crescut numărul celor cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani care vor veni la urne. Vorba traximetristului: ”Puțin, bosulică! Mai pune ceva!” Probabil că, dacă se va mai face public vreun sondaj zilele astea, vor mai pune ceva, pentru că trebuie să iei în calcul tot felul de elemente și unul dintre ele este apariția unei surprize care să ”motorizeze” oamenii.
În 2009, prin ”mantă”, un astfel de eveniment a fost prinderea lui Nicolae Popa în Indonezia. Ar putea avea aducerea lui Radu Mazăre un efect asemănător? Tind să cred că nu, în primul rând pentru că un rol important în aducerea lui l-a avut ministrul interimar al Justiției, pesedista Ana Birchall. Unii poate se așteptau la declarații făcute pe aeroport sau la instanța ce-i confirmă mandatul, dar mărturia lui Nicușor Constantinescu, care îl lovește pe Victor Ponta, sugerează că Mazăre nu vine cu gând de răzbunare pe PSD.
Condamnarea lui Dragnea ar putea fi evenimentul care să crească prezența sau să demobilizeze PSD, deși cred că o asemenea decizie a instanței va fi interpretată mai degrabă ca o imixtiune Politică/Justiție decât drept un act de dreptate și ar putea avea efecte nebănuite.
Concluzie: politicienii interesați de creșterea prezenței la vot au eșuat deocamdată, având nevoie de ajutor din afara lumii politice efective. Îl vor primi?