Planul de reducere a TVA la fructe și legume era unul mai vechi al Guvernului, promis inițial chiar pentru 1 ianuarie. A fost amânat, iar premierul Ponta a declarat zilele trecute că va fi implementat într-o formă in extenso, ca reducere a TVA la alimente, de la începutul lui 2016. O scădere de venituri pe taxa de valoare adăugată ar fi fost prea greu de suportat concomitent cu o creștere de cheltuieli la bugetul Armatei, în 2014, a spus premierul.
Oricând ar fi luată, măsura ar trebui implementată cu grijă. Nu doar din considerente bugetare, ci pentru că este cu dublu tăiș și va lovi, automat, în producția țăranilor. Vânzătorii de la tarabă NU sunt plătitori de TVA. De aceea, scăderea taxei nu le va permite să facă nici o reducere de preț, ca marii comercianți.
Mai mult, dacă scăderea TVA se va face de la 24 la 9%, atunci va fi cea mai mare diferență de prețuri între supermarketuri și micii agricultori de când a fost introdus TVA. Să nu uităm că, până în 2010, când a fost crescut TVA, taxa pentru alimente era de 19%, deci cu zece puncte peste nivelul la care vrea să o aducă reducă Guvernul.
Știu, este o societate concurențială, dar cred că țăranii ar trebui să mai aibă o cale de desfacere pentru produse, cel puțin din considerentul că pun pe piață o marfă ceva mai eco decât a marilor supermarketuri (deși și la sat pesticidele au început să fie regula). În plus, penuria de locuri de muncă a transformat de câțiva ani agricultura în singura sursă de venit pentru zeci de mii de familii. Dacă nu va fi compensată de alte beneficii pentru săteni, atunci reducerea TVA la alimente riscă să le dea lovitura de grație. Unde s-ar mai putea lucra?
Bilanțul măsurilor luate în ultimii trei ani pentru micii agricultori nu este unul foarte onorabil pentru Guvern. Impozitul agicol si CASS-ul au fost introduse și la sate, dar măsuri de sprijin, cum ar fi platformele de colectare prevăzute în planul național de dezvoltare rurală, întârzie să apară.
Campania „produs în România” din supermarketuri se adresează în mod clar doar marilor producători: niciun mare retailer nu va sta la discuție cu un furnizor care nu poate livra deodată câteva tone - și aici ajungem iar la platforme de colectare. Nu în ultimul rând, ar trebui revăzute taxele din piețe.