Una dintre marile teme de dezbatere la nivelul evoluțiilor relațiilor internaționale globale se referă la perspectiva realegerii lui Donald Trump pentru al doilea mandat în luna noiembrie a anului 2020.
Am trecut în revistă atât sondajele de opinie de ultimă oră cât și evaluările la zi ale tuturor analiștilor, demografilor, istoricilor și statisticienilor americani pentru a vedea argumentele pentru și contra realegerii lui Donald Trump. Și de la un cap la altul, indiferent de favorabilitatea sondajelor față de democrația sau republicani, lucrurile arată câteva adevăruri greu de înfrânt pentru președintele SUA.
Mai întâi, trebuie spus că mai sunt 16 luni până la alegeri și că încă nu avem un contracandidat democrat, care va fi stabilit anul viitor la Convenția Națională Democrată de la începutul verii. Evoluțiile pot apărea pe parcurs. Statistica susține că un președinte în funcție este reales în majoritatea cazurilor, în plus, în cele două cazuri în care candidații stăteau așa de rău cu 16 luni
înainte, George Bush Jr. și Barack Obama (mai există un Ronald Reagan în perioada Războiului Rece, în 1983) ambii au reușit să crească și să depășească contracandidații, câștigând, în mare parte, prin comparație între președintele cunoscut și contracandidatul necunoscut. În ambele cazuri, totuși, susținerea pentru cei doi și nivelul de aprobare în cursul mandatului era incomparabil mai bun decât pentru Donald Trump de azi.
La contracandidații democrați, deși încă nedecisă cursa, s-au detașat câteva nume, între care Joe Biden este cotat la o distanță de peste 10% în fața lui Trump la scorul de popularitate, cu alonje majore în principalele state relevante pentru alegerile prezidențiale - cunoscut fiind sistemul american cu colegiu de votanți proporțional alegătorilor în fiecare stat, deci nu vot direct. În plus, Bernie Sanders și Elizabeth Warren se alătură candidaților cu șanse în fața lui Trump în confruntare directă. Distanțele nu mai sunt atât de copleșitoare, de aceea ținta reală din primul moment al anunțării intrării în competiție, acum 3 luni, a fost Joe Biden, atacat la nivelul caracterului, dar și al relațiilor de afaceri ale băiatului său în Ucraina, acolo unde și și ambasadorul a fost schimbat, Masha Yovanovich nefiind un suporter al drenării mizeriei pe care a căutat-o avocatul lui Trump, Rudolph Giuliani, la Kiev.
În momentul de față, Biden conduce detașat în toate categoriile de sondaje în Florida, Pennsylvania, Wisconsin, Michigan, North Carolina, Texas. Toate ar fi câștiguri pentru Joe Biden care i-ar aduce victoria dacă azi s-ar desfășura alegerile. Mai sunt însă încă 16 luni până la vot și multiple lucruri se pot întâmpla. Abordarea adepților lui Trump și campaniei sale susține că, într-adevăr, președintele SUA în funcție va pierde votul popular, dar el a reușit să câștige alegerile, cei 271 de electori, chiar și în contextul pierderii votului popular cu mai mult de 2%, o performanță unică din 1876. Hâtrii ar spune că nu se știe dacă ulciorul merge de două ori la apă. Totuși să ne uităm pe argumentele susținătorilor actualului președinte.
Ei susțin că Donald Trump nu trebuie desconsiderat sau să fie clamată victoria democrată prea devreme. Apoi faptul că albii fără facultate reprezintă cel mai mare grup etnic și ei îl susțin în proporție de două treimi pe Trump, chiar dacă scad demografic în viitorul scrutin față de precedentul. Apoi precedentele greșeli de estimare ale sondajelor de opinie ar fi greșeli structurale, care se repetă, nu au fost corectate, și nu-i identifică pe deplin pe votanții lui Trump, pentru că ei nu ajung să fie recenzați – fiind în profunzimea Americii – față de democrații și liberalii din orașe. Iar compoziția coaliției care-l susține e unalt argument al mobilizării dincolo de datele subliniate de sondaje. Dacă ne uităm cu atenție, toate argumentele pleacă de la minuni și singularități sociologice, respectiv capacitatea mecanismului Cambridge Analytica de a ajunge la votanți marginali care nu sunt cartografiați de către sondaje și nu sunt înregistrați ca votanți. La faptul că Donald Turmp a beneficiat de cea mai mică prezență la vot ca număr de americani, dar cu cele mai mari procente relative de votanți noi exact pe zonele pe care le-a atras actualul președinte. Și de campania care a ținut acasă votanții democrați prin diabolizarea contracandidatului, inclusiv prin ingerința în alegeri, probate de Comisia Muller, a instrumentarului de război informațional și atacuri cibernetice cu hackeri ale Rusiei.
Se poate repeta acest scenariu? Greu de spus astăzi. Sigur, lecțiile învățate contează enorm, și greșelile de eșantionare sunt cunoscute și de către marile case de sondare a opiniei publice, care și-au rafinat acoperirea, așa cum și de instituțiile statului american cunosc metodele de ingerință externă în alegeri și vor preveni asemenea denaturări ale opțiunilor alegătorilor. Problema lui Donald Trump este nevoia de a aduce votanți noi, din alte grupuri unde gradul de dezaprobare al său este copleșitor astăzi. Și pentru suporterii săi, Donald Turmp nu este favorit pentru a câștiga alegerile din 2020. Însă e departe de a fi înfrânt din start - ne spun toți susținătorii săi, ca varianta cea mai bună în fața evidenței sondajelor și tendințelor. Nu va câștiga votul popular, dar poate câștiga cele 270 de voturi ale electorilor dacă crește nivelul său de susținere pentru formarea de noi locuri de muncă, dacă depășește 46% la susținerea publică și dacă reușește o campanie negativă dură împotriva contracandidatului său, care să țină acasă cât mai mulți din posibilii votanți democrați, dar care sunt neconvinși încă. Pe efortul său propriu și pe voturile pe care le poate strange direct, Trump nu poate câștiga astăzi un nou mandate prezidențial, cu toate erorile de sondaje considerate, mai grav, o stagnare economică, un conflict comercial puternic sau un conflict armat, să nu mai spunem de un război, îl pot îngropa. În plus, o nouă minune este greu de prognozat atât statistic, cât și la nivelul planificării strategice de campanie.