Războiul dintre Mircea Geoană şi Victor Ponta nu e primul, nici ultimul în PSD. Au mai existat şi alte lupte fratricide şi a pierdut întotdeauna cel care a plecat.
Deci nu e vorba despre o rupere a PSD, cum tare mult i-ar place lui Traian Băsescu, ci despre două curente divergente: unul de coabitare cu cel care va rămâne încă doi ani preşedinte după alegerile parlamentare şi altul de opoziţie totală. Mircea Geoană a şi anunţat că nu va pleca de bună voie din PSD. Victor Ponta îşi încoardă muşchii, ştiind totuşi că nu poate lua decizii fără consimţământul greilor PSD. În spatele perdelelor de fum şi a luptei de faţadă se ascunde tronul Măreţului interes de accedere la guvernare a baronilor care s-au săturat de opoziţie.
Orice analist cu bun simţ ştie că partidul lui Ion Iliescu este un grup clientelar, format din veleitari, a cărui unic scop în viaţă este dirijarea fondurilor publice. Nimeni din Partidul Social Democrat nu are virtuţi de luptător pentru o cauză ideologică. Poate doar Ion Iliescu, ajuns la senectute. Ceilalţi nici nu s-au format pentru aşa ceva. Pentru ei vorbele lui Corneliu Coposu: "marile caractere se formează în Opoziţie" sunt grimase ale unor principii străine fizionomiei lor de îmbuibaţi ai tranziţiei. Pe ei nu-i leagă un curent doctrinar sau vreo viziune de dezvoltare a României. Pragmatismul acestora nu este vasal binelui comun, cum proclamă liderii socialişti de la tribune, simple poveşti de adormit vigilenţa, fiind doar un avatar care ascunde gurile de rechini. Se ştie că fiinţele marine trăiesc atâta timp cât există plancton, adică electorat captiv care să îi susţină.
Ce se întâmplă acum în PSD, poate fi comparat cu "Războiul rozelor". Din istorie se ştie că un rege instabil ca Henrich al Vl-lea, într-un moment de criză, incapabil să controleze pe nobilii învrăjbiţi a îngăduit începutul unui război civil, cu lupte sporadice şi reduse ca dimensiuni. Nu a câştigat nici el de pe urma războiului, nici principalul său rival, Richard al lll-lea. Un al treilea, care fundamenta dinastia Tudorilor. În povestea noastră al treilea poartă numele de Adrian Năstase.
Revenind în prezent, Mircea Geoană nu a fost în SUA pentru accederea noastră în programul Visa Waiver sau pentru un Nou drum al Mătăsii. Să nu fim consideraţi mai proşti decât părem! El a luat pulsul Administraţiei americane legate de susţinerea în continuare a lui Traian Băsescu. Şi a aflat că urmaşii Unchiului Sam merg în plan strategic tot cu preşedintele în funcţie, atât de izolat de şefii cancelariilor europene. Fostul amabasador al României la Washington nu a putut fi "acuzat" niciodată că ar fi avut abilităţi de strateg politic. El a avut puterea în partid atâta timp cât a satisfăcut nevoile clientelei.. Azvârlirea sa s-a produs nu din cauza flăcării violete, să avem rezon, nici din vizita neinspirată la sauna lui Vântu, ci din lipsa puterii de a satisface dorinţele de putere ale celor din ierarhia de partid.
Victor Ponta nu contează. El a fost împins în faţă pe perioada de opoziţie pentru a face o voce, nicidecum să conducă guvernul. Niciodată nu am crezut că se va face rocada între valetul de serviciu şi chelnerul de sacrificiu, cu deprinderi de copilot. Mai mereu, Adrian Năstase a fost în umbra sa. Pentru că nu se putea exprima plenar - să folosim o expresie a limbii de lemn, de pe vremea când coabita cu protipendada comunistă, a preferat să folosească jetonul Ponta şi să meargă la pokerul politic servit. Dar brusc a apărut pe nepusă masă acest scandal care fie este regizat, fie a căzut ca o furtună.
Din spectacolul grotesc doar neiniţiaţii în tainele politicii pot crede că PSD se va face ţăndări. E doar o luptă internă, între două curente: unul de coabitare şi altul naiv care crede în sintagma liberală "prin noi înşine." Încă patru ani de opoziţie înseamnă disoluţie pentru PSD. Toţi au băgat la cap vorbele lui Traian Băsescu: "Nu voi nominaliza un premier al USL." Şi "băieţii" nu mai au răbdare. Vor la putere. Cu orice compromis.
Cum Adrian Năstase nu va încăpea în aceiaşi tolbă a sistemului cu Traian Băsescu, structurile îl vor susţine pe ‘Geoană, care este mai cooperant, mai ductil, mai maleabil. Mai pe şleau: convenabil.
Încă din 2004, i-am spus veşnicului contracandidat al lui Băsescu, Mircea Geoană: "Mircea, tu nu o să-l baţi niciodată pe Traian Băsescu." M-a întrebat mirat: "De ce?" "Pentru că eşti previzibil."
Marele adversar al lui Traian Băsescu rămâne Adrian Năstase. Lui i se pregăteşte ceva.
Şi Crin Antonescu rămâne pe nicăieri.