Războiul informaţional rus a izbucnit la momentul lansării scutului anti-rachetă de la Deveselu şi, respectiv, la inaugurarea fazei a treia a scutului european prin construcţia în Polonia, la Redzikowo, a bazei de interceptoare nordică, la 13 mai.
Dacă până la această dată coordonatele erau susţineri la nivele inferioare, acum ameninţările au venit de la cei mai înalţi reprezentanţi politici ai statului rus, de la preşedintele Putin la ministrul de Externe, Lavrov, şi la diferiţi reprezentanţi politici şi militari. Căile de propagandă sunt următoarele: mai întâi că scutul e inutil, nu şi-a dovedit viabilitatea, şi nu ajută cu nimic. Apoi, că este îndreptat contra Rusiei şi reprezintă o ameninţare la securitatea Rusiei şi la echilibrul nuclear. În al treilea rând, că încalcă Tratatul forţelor cu rază medie de acţiune din Europa (INF). În al patrulea rând, că Rusia are deja rachete sau construieşte rachete care „sparg” scutul. În al cincilea rând, că statele gazdă ale elementelor scutului (Turcia a fost cu grijă evitată din enumerare, deși are amplasat radarul pereche cu interceptoarele de la Deveselu) devin ţintă ale Rusiei şi vor fi spulberate primele, în caz de atac. Şi tot aşa.
Inutil să spunem aici că elementele factuale sunt evitate de către Rusia în acest discurs, pentru a nu distruge naraţiunea sa şi realitatea alternativă pe care vrea să o construiască. Mai întâi, că vorbim despre un scut defensiv, deci nu despre arme de atac. Apoi, că vorbim despre interceptor sol-aer, deci nu despre atacuri la adresa teritoriului unui stat, ci pentru apărarea spaţiului aerian propriu. Că vorbim despre interceptor fără încărcătură explozibilă, darămite nucleară, odată ce distrug racheta prin impact cinetic. Apoi că sunt doar 24 şi că sunt desemnate a intercepta doar rachete cu rază scurtă şi medie, nu pe cele strategice. În fine, că nu au nimic de a face cu tratatul INF, al rachetelor nucleare cu rază medie de acţiune şi nici cu Tratatul START, al forţelor strategice, din care Rusia ameninţă să se retragă. În fine, ameninţarea cu distrugerea unor bunuri pe teritoriul naţional al altui stat este ameninţare cu utilizarea forţei, sancţionată de regulile dreptului internaţional şi de Carta ONU, care permite însă în mod expres auto-apărarea oricărui stat împotriva oricărei ameninţări potenţiale.
Dar, poate cea mai flagrantă reacţie a fost anunţul testării unei mega rachete, numită în Occident Satan II, menită să înlocuiască varianta precedentă Voivod (Satan), un nou tip de rachetă intercontinentală nucleară, care poate distruge suprafeţe de dimensiunea continentelor şi ţări de mărimea Franţei, decizia fiind luată, ne spune oficina de stat rusă Sputnik, în contextul activării sistemului antibalistic NATO în România, deşi este evident că nu vizează arsenalul strategic rus.
Planurile pentru dezvoltarea rachetei intercontinentale RS-28 Sarmat au început acum câţiva ani, iar noua armă ar urma să intre în dotarea armatei ruse în anul 2018. Racheta RS-28 va avea greutatea de 100 de tone şi va putea transporta 12 focoase nucleare pe o distanţă de 10.000 de kilometri, putând atinge teritoriul continental al Statelor Unite. Serghei Karakaiev, şeful Comandamentului forţelor strategice ruse, a anunţat marţi, 10 mai, că Rusia va dezvolta noi rachete intercontinentale, capabile să contracareze sistemele antirachetă americane instalate de NATO în România şi Polonia.
Fireşte că e greu de explicat de ce cineva ar dori să-şi apere ţara prin capabilităţi ofensive destinate distrugerii vieţii pe un întreg continent şi lansând distrugerea întreagă a omenirii. Printr-un asemenea demers, agenţiile de ştiri ruse îşi îndeplinesc obiectivul de a stârni teama în populaţia lumii, în încercarea de a impune ieşirea din izolare şi propriile viziuni şi obiective prin intermediul fricii. Însă, din punct de vedere imagologic, este o postură morală deficitară să susţii că apărarea cuiva îţi afectează propria securitate sau că eşti afectat de faptul că state suverane îşi decid soarta într-o comunitate de valori distinctă de cea pe care tu vrei să o impui. Iar eşecul din acest punct de vedere, al logicii, raţionamentului şi bunului simţ scufundă Rusia şi o îndreaptă pe drumul de pierzanie, în care militarizarea fostei URSS a împins fosta superputere.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.