De când Mişcarea Populară a început să mişte, dând semne că vrea şi poate să conteze în politica românească, a început o veritabilă campanie de presă împotriva ei dintr-o zonă la care nu foarte mulţi s-ar fi aşteptat: jurnalişti de dreapta, în majoritatea lor apropiaţi ai Monicăi Macovei, au pornit la război lovind la temelia proaspătului partid. Orice acţiune întreprinsă de PMP este trecută prin filtrul de principii şi valori închipuite ale respectivilor deontologi pentru ca, într-un final apoteotic, concluzia să fie invariabil că Mişcarea Populară nu este ceea ce ar fi trebuit să fie, pângărindu-se astfel nobilele idealuri ale unei noi construcţii politice ce se dorea a fi formată din arhangheli şi îngeraşi.
Adeziunea fostului liberal Marin Anton la PMP nu a făcut excepţie. În loc să vadă semnalul că un parlamentar al Puterii renunţă de bună-voie la beneficiile aduse de postura de reprezentant al majorităţii de guvernământ şi că în acest proiect vin oameni şi din altă parte decât din PDL, aşa cum criticau democrat-liberalii, susţinătorii vestalei politicii româneşti au început să-i aplice acestuia ciomege pe spinare: ba că e traseist, ba că a participat la suspendarea lui Traian Băsescu sau că din cauza sa Adrian Papahagi a făcut un pas în spate. Dincolo de absurdul tranformării lui Marin Anton în ţintă politică pentru jurnalişti care se pretind a fi de centru-dreapta, nu poate trece neobservată inexactitatea unora dintre acuzele care îi sunt aduse proaspătului deputat PMP. Că e traseist e mai dificil de afirmat tocmai din perspectiva faptului că a renunţat la Putere pentru Opoziţie si nu invers. Să-l ataci pe Anton că nu s-a mai simţit reprezentat în PDL e iarăşi o dovadă de ipocrizie uriaşă, de vreme ce majoritatea proaspeţilor populari provin din rândurile democrat-liberalilor tocmai din cauza direcţiei în care Vasile Blaga a îndreptat partidul. La fel cum foarte mulţi PDL-işti sunt veniţi din PNL pentru că nu au mai vrut să fie în partidul lui Tăriceanu care se aliase cu PSD. Dintr-o asemenea perspectivă, procesul de intenţie făcut lui Marin Anton este total neavenit. La fel cum o dovadă de superficialitate extremă este să-l acuzi pe acesta că ar fi făcut parte din rândul celor care l-au suspendat pe Traian Băsescu sau că a votat căderea Guvernului Ungureanu în condiţiile în care el nu era parlamentar la momentele respective. Maşina de tocat însă se porneşte nu pentru a apăra idei şi valori, scara axiologică fiind de mult palancă la pământ, ci pentru a justifica rămânerea în PDL a Monicăi Macovei. Ipocrizia este cu atât mai mare cu cât aceştia n-au plâns nicicând la plecarea lui Adrian Papahagi din PDL spre Mişcarea Populară. Nici când Cristi Preda a fost dat afară din partid sau când Funeriu şi Baconschi au fost împinşi pe scări în jos de pedelişti. S-a spus atunci despre ei că sunt nişte traseişti şi au fost atacaţi în momentul în care au reacţionat faţă de unele atacuri nedrepte ale aceloraşi jurnalişti năimiţi la adresa şefului statului. Deci, să plângi acum pe umerii lui Papahagi după ce cu câteva luni înainte îl făceai albie de porci pare cel puţin exagerat, mai ales că acesta, dacă aplicăm aceeaşi grilă de interpretare, se asociase cu personaje controversate în PMP încă dinainte de relansarea partidului în urmă cu câteva săptămâni. Există un dublu scop în spatele tuturor acestor atacuri la adresa Mişcării Populare venite din partea unor jurnalişti percepuţi odată ca fiind „băsişti”. Pe de o parte, se doreşte exonerarea Monicăi Macovei de orice spasm negativ de imagine – în condiţiile în care oamenii alături de care a rămas în PDL au probleme în Justiţie infinit mai mari decât proaspeţii PMP-işti. Trebuie să ne gândim doar la Adriean Videanu, cel împotriva căruia fostul ministru al Justiţiei nu a scos niciun cuvânt tocmai pentru că îşi doreşte susţinerea filialei de Bucureşti a PDL, sau la Ioan Oltean, faţă de care doamna Macovei are o atitudine tăcută şi spăşită acum, pentru a vedea compromisurile grave pe care le face europarlamentarul pentru un loc pe lista oamenilor bine-remuneraţi care se plimbă în fiecare lună pe la Bruxelles şi Strasbourg. La fel cum nu am auzit-o pe doamna cu pricina interpelându-l pe domnul Blaga referitor la contractele pe cod roşu de ninsoare obţinute de ginerele său care păzeşte drumurile şi autostrăzile patriei. Pe de altă parte, Monica Macovei îşi doreşte mai mult ca oricine altcineva eşecul Mişcării Populare tocmai pentru că îşi imaginează că acest proiect politic al „imaculaţilor” ar fi trebuit condus chiar de ea. Cu menţiunea că nu a acceptat în niciun moment această variantă, de teamă că nu ar putea să ridice PMP-ul peste pragul electoral şi, implicit, ar pierde slujba extrem de bine remunerată de Parlamentul European. Şi dacă nu a putut sau nu a vrut domnia sa să construiască proiectul Mişcării Populare, partidul moştenitor al Preşedintelui Traian Băsescu, de bună seamă nu ar trebui să o facă nimeni. Şi dacă, prin absurd, cineva s-ar înhăma la o asemenea sarcină, acela ar trebui distrus. O astfel de atitudine maladivă este extrem de periculoasă tocmai pentru că pune interesul unui om deasupra obiectivului unanim acceptat. Mişcarea Populară este un proiect politic care îsi propune ca într-o bună zi să guverneze România. Or, o ţară se conduce prin majorităţi politice. Ce vor spune aceşti critici dacă PMP va fi obligat să facă o majoritate cu PNL, partid care a contribuit la suspendarea lui Traian Băsescu în două rânduri? Proiectul Mişcării Populare nu se adresează numai celor care nu au făcut politică, pentru că ar fi absurd: ai nevoie de experienţă şi pragmatism într-o luptă cu o stângă atotputernică şi care a revenit grabnic la valorile induse de Adrian Năstase până în 2004. În Mişcarea Populară sunt aşteptaţi cei care vor să schimbe în bine România, care vor să facă politică în interes naţional, continuând proiectele începute de Traian Băsescu şi susţinând măsurile Guvernului Boc. Contează mai puţin dacă unii dintre cei care sunt astăzi în PMP au fost în alte partide, fiind mult mai important să aibă mintea şi sufletul în locul corect. Să te înhami la construirea unui partid nou, pe alte valori şi principii, arată deopotrivă curaj şi speranţă într-o altfel de Românie. Citiți și
- Cum a fost Adrian Năstase lucrat politic
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
- VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!