O semnătură a lui Klaus Iohannis și viața arhimandritului Justin Pârvu au provocat un război al comunicatelor între Institutul Ellie Wiesel și Biserica Petru Vodă din Neamț
A doua zi după ce președintele României primea în SUA premiul „Lumina Națiunilor”, acordat de Forumul American Jewish Comitee, o altă instituție cu puternice legături chiar în acest Forum, Instiutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Ellie Wiesel, a avut o reacție ciudată pe Facebook, în care era criticat tocmai Klaus Iohannis.
Gestul poate părea mărunt, dar criticile și reclamațiile acestui institut sunt tratate mereu cu seriozitate și teamă, pentru că ele produc efecte nebănuite în plan diplomatic, politic și economic. Apariția reacției Institului așteaptă sigur o reacție a Președinției.
Ce i-a supărat pe cei de la Institut
Mesajul postat de cei de la „Ellie Wiesel” pe 6 iunie, la ora 15.49 este următorul: „Conform Agerpres în 30 mai 2017 preşedintele României a semnat decretul de promulgare a Legii pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.
Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” constată cu îngrijorare că în expunerea de motive care a însoţit legea pe parcursul circuitului legislativ sunt invocate ca „martiri ai temniţelor comuniste” persoane condamnate pentru crime de război. Acest fapt, deşi contravine nu doar valorilor şi principiilor democratice, dar şi legislaţiei româneşti în vigoare, nu a stârnit nicio reacţie publică.
De asemenea, ne exprimăm consternarea pentru faptul că iniţiatorii legii au ales ca argument pentru promovarea acestui proiect legislativ să citeze din Iustin Pârvu, care în tinereţe a activat în Mişcarea Legionară, iar mai târziu a făcut apologia legionarismului şi a avut repetate poziţii antisemite şi de negare a Holocaustului. Alegerea parlamentarilor care au iniţiat legea poate să creeze confuzie asupra menirii pe care aceasta trebuie să o aibă.
Comemorarea victimelor regimului comunist din România nu trebuie să reprezinte un prilej de reabilitare a celor care în anii regimurilor totalitare precedente au contribuit, din ipostaze multiple şi cu responsabilităţi diferite, la respingerea democraţiei şi la instituirea antisemitismului ca politică de stat.”
Legea promulgată de președinte înainte de plecarea în SUA
Am căutat legea care i-a iritat și am găsit în Monitorul Oficial un act normativ lapidar, cu un articol de bază: ”Se instituie ziua de 14 mai Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.”
Celelalte două sunt cele uzuale din legile care instituie zile naționale, recomandarea instituțiilor publice să organizeze manifestări dedicate acestei zile și cea pentru TVR și SRR să facă emisiuni dedicate comemorării nopții de 14 spre 15 mai 1948.
Ăsta e primul element care a deranjat. În acea noapte de neagră pomină pentru istoria României au fost arestate 10.000 de persoane, din ordinul Guvernului comunist proaspăt instaurat. Mulți erau membri ai Mișcării Legionare. Laolaltă cu alți tineri din toate mediile și aceștia au ajuns în lagărele comuniste.
După cum reiese din comunicatul Institutului, expunerea de motive are elemente care au iritat.
Inițiatorii Legii sunt în cea mai mare parte parlamentari liberali, 26 la număr, un pesedist și 5 neafiliați, toți din actuala legislatură. În expunerea de motive, ei amintesc unele nume dintre cei arestați în noaptea de 14 spre 15 mai: ” Suntem conştienţi de nume mari ca ale părintelui Nicolae Steinhardt, pastorului Richard Wurmbrand, episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, părintelui greco-catolic Tertulian Langa, politicianului Iuliu Maniu, a poetului Radu Gyr şi a soţiei sale sau Mircea Vulcănescu, Aurelian Bentoiu, între mulţi alţii care au pătimit în aceste temniţe?”
Cel puțin două nume - Radu Gyr și Mircea Vulcănescu – au mai apărut într-un scandal de tip ”Ellie Wiesel”, când producătorii tricourilor ”Legende Vii” au fost reclamați la Poliție de reprezentanții Institutului. După reclamație tricourile au fost retrase.
Tot în comunicat se vorbește de folosirea în expunerea de motive a Legii promulgate de președinte pe 30 mai că se folosește un citat din arhimandritul Justin Pârvu.
Singurul citat din expunere este următorul, al uneia dintre victimele odioasei opresiuni: „Cu vreo patru, cinci zile înainte de plecarea din Roman, mi se arată o imagine: undeva în întuneric, în fundul sălii, o scânteie de lumină. Şi mă opresc, într-adevăr în realitate, după două săptămâni, în faţa puşcăriei Aiudului. Eram legaţi la ochi şi ca să merg către capătul sălii mi-au dat prosopul de la ochi şi tocmai lumina aceea mi se arată mie acolo unde caraliul deschide celula: -Intră aici, banditule! Şi asta era scânteia şi celula mea. Şi am mai avut o prevestire la ieşirea din puşcărie. Le-am zis camarazilor mei: -Măi, băieţi nu murim. Fiţi atenţi, rezistăm şi mergem înainte. Lupta se duce mai departe. Şi într-adevăr aşa a fost.”
Starețul de la Petru Vodă
Arhimandritul Justin Pârvu a fost unul dintre cei mai respectați duhovnici ortodocși. Apropos, sâmbătă, 10 iunie, se organizează o slujbă de comemorare a morții sale ( la 16 iunie 2013) și sunt așteptați sute, poate mii de oameni la Mănăstirea Petru Vodă, din Poiana Teiului – Neamț, așezământ inființat chiar de părintele Justin, în 1991.
În 1948, când a fost arestat, Pârvu avea 31 de ani. S-a călugărit în 1936, doi ani mai târziu intrând în Mișcarea Legionară, unde activează până în 1940, dar în ultimul an a fost student la Seminarul Teologic. Apoi pleacă pe front.
În 1948 a fost condamnat la 12 ani de închisoare, pe care îi execută integral.
În 1960, când se discuta eliberarea sa, refuză să se lepede de credința creștină și este condamnat la încă 4 ani de închisoare.
Abia în 1966 se poate întoarce la viața de monah.
Total aparte față de modul bisericilor de a ”comunica prin tăcere” când e atacată, Biserica Petru Vodă a dat un răspuns notei Institutului.
În ultimul subcapitol al acestui articol, reproduc o parte din acest comunicat.
”Poporul român este de 2000 de ani întemeiat pe credinţa ortodoxă în Sfânta Treime”
Prin definiţia politică a democraţiei, puterea socio-politică şi culturală aparţine poporului, iar poporul român este de 2000 de ani întemeiat pe credinţa ortodoxă în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei ipostasuri. Garantată aşadar simultan de conştiinţă şi de Constituţie, credinţa noastră este expresia raţională şi supra-raţională a Iubirii de Dumnezeu şi de oameni şi este incompatibilă cu orice fel de idee sau faptă anti-umană, precum bolşevismul, comunismul, fascismul, şi în general cu orice crez antihristic. O cunoaştere temeinică a istoriei, a filosofiei şi a limbii ţării noastre ar fi scutit INSH de ridicolul propriilor afirmaţii şi ar fi generat o discuţie fructuoasă şi raţională, datorată acestui popor care îi găzduieşte.
Conform rânduielii monahale creştine, nici o acuză nu este demnă de replică, afară de cea care aduce atingere Adevărului dogmatic. De aceea, fără a fi obligaţi să oferim vreun răspuns, dar tocmai pentru că lucrarea filantropică şi sobornicească a Părintelui Justin a fost deopotrivă cu a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Pahomie cel Mare şi a tuturor marilor spirite ale omenirii ale căror realizări transcend, prin puterea lui Hristos, limitele şi răutăţile omeneşti, aceasta oferă, prin ea însăşi, cel mai bun răspuns.
Iar pentru că adevărul e mai mare decât orice altceva, dăm aici o afirmaţie a Prea-cuviosului Părinte Justin Pârvu din luna Iunie 2011, pe care o face ca martor ocular al unor evenimente incriminate de domniile voastre:
„Legionarii nu au avut nimic cu poporul evreu în sine. Ba chiar erau mulţi evrei simpatizanţi ai Mișcării, iar Radu Gyr însuşi a înfiinţat Teatrul evreiesc. Însă s-au ridicat împotriva lor atunci când atentau asupra teritoriului nostru românesc. Politica întotdeauna a fost asemeni păgânismului cu care a luptat Creştinismul de-a lungul secolelor, încă de la începuturile lui. Ca şi atunci, aşa cum spunea şi Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, creştinul trebuie să se lepede de imoralităţile păgâne, apoi să înveţe legea creştină, să cunoască adevărata filosofie, a cultivării calităţilor sufleteşti şi apoi să le aplice practic în viaţa de zi cu zi. Aceasta a făcut Mişcarea Legionară şi munca lor sinceră le-a încununat-o bunul Dumnezeu cu martiriul. Bineînţeles că cei care au învins au scris istoria şi au scris-o cum le-a plăcut, transformându-i pe legionari în nişte terorişti, nazişti, antisemiţi. Ei vin acum cu holocaustul lor, cum că românii i-au maltratat şi i-au dus în lagăre; dimpotrivă, noi i-am protejat pe evrei.”
(...)
Urmând pilda marilor voievozi români, ctitori ai multi-etnicului şi multi-naţionalul Sfânt Munte al Athonului, măreţia duhovnicească a Părintelui Justin Pârvu a îmbrăţişat pe toţi şi toate. În mănăstirile sale şi în toată viaţa sa nu a făcut nici o diferenţă de slujire şi vieţuire, drepturi şi îndatoriri, între nici un fel de categorie socială: bărbaţi, femei, copii, bătrâni, săraci, bogaţi, inteligenţi şi neinteligenţi, sănătoşi, bolnavi, etnie, naţionalitate, cultură, credinţă, toţi au egală chemare către Dumnezeu, egală putere prin Sfântul Botez, şi egală dragoste şi îngrijire din partea Părintelui Justin. Mănăstirile sale înmănunchează toate etniile conlocuitoare ale României moderne, şi funcţii de conducere sunt accesibile tuturor în mod egal, după vrednicie. Tuturor cetăţenilor pământului le-a propovăduit adevărul de credinţă revelat, primit de la Dumnezeu prin Proroci, Apostoli şi Sfinţi, şi adevărul istoric văzut cu propriii ochi, nu inventat sau măsluit. Iubirea sa nu a putut concepe nici un fel de ură, ca şi Valeriu Gafencu a cărui duhovnicească dragoste către domnul R. Wurmbrandt i-a salvat viaţa acestuia din urmă, precum mărturisesc americanii care i-au auzit conferinţele. De aceea, văzând eludarea proceselor raţionale prin care se încheagă comunicarea interumană civilizată şi pervertirea faptelor istorice, avem motive de întristare şi cerem de la Dumnezeu să aducă Pacea Sa către inimile tuturor celor iubitori de adevăr.
Fie ca Puterea lui Dumnezeu să aline suferinţele credincioşilor Săi, fie români, fie evrei, şi cinstirea Lui să fie efortul vieţilor tuturor. Amin.