În mod straniu, nu auzim nimic oficial referitor la recensământul populației și locuințelor. O operațiune de anvergură națională, care ar fi trebuit demarată conform legii 178/2020. Așa a decis Guvernul Orban 2 și jumătate. Fixând și perioada. Lunile februarie - aprilie 2021. Responsabil, Guvernul Cîțu. Și nimeni nu suflă o vorbă despre un recensământ fără de care nu poate exista „România lucrului bine făcut”.
A nu-ți îndeplini un angajament asumat în fața națiunii este una. A te face că plouă, ignorând cu desăvârșire ținta pe care ți-ai propus-o, este însă cu totul altceva. Și frizează nesimțirea. Recensământul nu este doar un angajament național. Este o obigație pe care ne-am asumat-o în raport cu Uniunea Europeană. În acest an, în mod normal, ar trebui să fie finalizat recensământul în toate statele UE. Conform unei metodologii comune. Tot la indicația Uniunii Europene, s-a decis ca anul trecut să aibă loc o repetiție. O simulare a recensământului, la care să participe 50.000 de familii. Era obligația Guvernului Orban 2 și jumătate să realizeze acest proiect. Din motive de pandemie, datele urmau să fie culese în format electronic. Până în prezent, nu este disponibilă nicio informație din care să aflăm ce a făcut și ce nu a făcut Guvernul Orban 2 și jumătate la acest capitol.
În schimb, Institutul Național de Statistică ne-a informat cu mai multă vreme în urmă că, dincolo de această simulare, care continuă să fie învăluită într-un mister total, recensământul propriu zis al populației și locuințelor, care ar fi trebuit să aibă loc în perioada februare-aprilie 2021 și despre care Guvernul Cîțu nu a sufat o vorbă, ar fi fost amânat pentru intervalul mai-iulie din acest an. Din nou, nu sunt disponibile niciun fel de detalii suplimentare.
Nici măcar nu știm dacă în acest scop au fost alocați bani prin noul buget.
Iar recensământul costă. Pentru efectuarea lui, este necesară instruirea a nu mai puțin de 25.000 de recenzori. O adevărată armată de oameni. Dacă aceștia nu sunt instruiți temeinic, întreaga operațiune va fi ratată. Așa cum s-a întâmplat în 2011, când a avut loc ultimul recensământ. Sub Guvernul Boc. A fost un dezastru. Rezultatele au fost atât de confuze, încât timp de zece ani nimeni nu a putut să știe cu precizie care este numărul total de persoane cu domiciliul în România și cu cetățenie română și care este numărul total de expați, care și-au stabilit domiciliul în această țară. Nu știu dacă dezastrul recensământului de sub guvernarea Boc a fost sau nu planificat în mod intenționat. Dar cu certitudine au existat efecte serioase în plan politic. Pentru că cifrele au putut fi manipulate atât la alegeri, cât și la referendumurile organizate în România începând din 2011.
Unde sunt cei 25.000 de recenzori, care, în scurt timp, vor trebui să supravegheze întreaga operațiune a recensământului populației și locuințelor? I-a văzut cineva? Știe cineva ceva despre existența lor? Unde se pregătesc aceștia? Cine îi pregătește? Când va fi finalizată această etapă? Nu cumva și această acțiune se va topi într-un triunghi al Bermudelor, la fel cum s-a întâmplat și cu faimoasa simulare solicitată de la nivelul Uniunii Europene?
Cu certitudine că această temă pe care am ales-o astăzi ca subiect al editorialului meu nu este la fel de spectaculoasă cum sunt crima de la Onești sau condamnarea penală a Ioanei Băsescu și Elenei Udrea. Cu certitudine însă, recensământul este mai important și mai relevant decât cele două subiecte care țin în aceste zile capul de afiș al preocupărilor publice. Am avut o dată ghinion. Cu Guvernul Boc. Absența unor date corecte, colectate și verificate științific, ne-a costat imens în ultimii zece ani. Sub un nou Guvern așa zis al Dreptei, ce facem acum? Ne pregătim pentru un nou eșec?