Raportul Muller a determinat reacții complexe la Casa Albă chiar schimbând raportul de forțe și sentimentul președintelui Trump, care a trecut din nou de la aprecierea autorului la invective.
Deși puternic redactat în forma dată publicității, raportul probează câteva lucruri dincolo de orice dubiu: dorința lui Vladimir Putin de a ajunge la campania lui Trump și de a susține alegerea novicelui om de afaceri ca Președinte contra unui târg ce implică reconcilierea ruso-americană, uitând de toate nemerniciile ruse de la războiul ruso-georgian la anexarea Crimeii, agresiunea militară din Estul Ucrainei, anexarea rampantă a Mării de Azov și blocarea strâmtorii Kerci sau intervenția în Siria pentru a strica afacerile americane; apoi subminarea campaniei democrate a lui Hillary Clinton, prin hacking (utilizând WikiLeaks al lui Assange pentru războiul informațional cu documentele Comitetului Național Democrat și mailurile doamnei Clinton); implicarea în obstrucționarea justiției pentru care doar comandamentele Departamentului Justiției despre mandatul Consilierului Special au făcut ca o incriminare să nu aibă loc – cu motivația refuzului altor membri ai administrației de a aplica ordinele lui Trump, dar și cu posibilitatea de impeachment în Congres, ca urmare a acestor decizii.
Oricum, implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale americane este directă, unii aducând critici și chiar acuzații directe și fostului președinte Obama, la final de mandat, pentru că nu a luat măsuri imediate. În plus, un număr de anchete care-l implică și pe Președintele Trump sunt încă în curs la diferite alte parchete regionale, 14 cauze, 9 dosare disjunse către alte instanțe, dispuse de Robert Muller, dintre care două au incidență directă cu Președintele Donald Trump: finanțarea tăcerii unor persoane plătite ilegal din banii de campanie pentru a nu face publice relațiile personale cu Președintele – districtul sud New York, în cazul lui Cohen - și obstrucționarea justiției, ambele fiind infracțiuni care au avut loc în 2016 și 2018, deci pentru care răspunde până în 2023, dacă nu mai beneficiază de imunitatea prezidențială. În plus, Trump riscă acuzația civilă în Congres și impeachment pe acuzațiile de obstrucționare a justiției, chiar dacă procurorul șef William Barr a distorsionat sensul raportului, care urmează să fie eliberat în varianta originală la citația Congresului.
Pratic, președintele Donald Trump este vulnerabil, la această oră, la acțiunile de impeachment ale majorității, deși e necesar, în faza a doua, votul majorității Senatului, controlat de Republicani. În plus, pe capetele de acuzație existente, pierderea imunității îl face vulnerabil la multe din cauzele ce-l implică. Nu mai puțin discutabile sunt anchetele Camerei – Comitetul de supraveghere al serviciilor de informații – în legătură cu coliziunea cu Rusia a lui Trump (ce poate reieși din audierea oficialilor implicați în anchetă) și în legătură cu impozitele virate de Trump. O bătălie legală privind dezvăluirea actelor formale de la Fisc-ul american e în curs și va fi, cel mai probabil, de durată.
Șeful Comisiei Juridice a Camerei, Jerry Nadler, susținea, vineri, că nu respinge declanșarea procedurilor de demitere a președintelui, dar e o chestiune de perspectivă evaluarea privind obstrucționarea justiției. În schimb, există și riscuri politice care vor genera și determina reacția Democraților, care nu vor să-l crească pe Trump în sondaje prin victimizarea în aceste atacuri. La fel curge discuția și la comisia financiară. Însă, pe dimensiunea comisiei de intelligence, orice raport complet care are date sensibile pentru Trump poate determina aducerea la audieri a reprezentaților serviciilor de informații, iar rezultatele audierilor închise să determine instrumentar variat și direcționarea zonelor de unde se pot procura probele necesare măcar în bătălia de imagine și politică pentru următorul mandat.
Însă, noul mandat Trump poate determina o amânare a principalelor măsuri cu relevanță juridică până în ianuarie 2025, suficient de departe pentru ca actualul președinte să nu mai aibă nici o emoție pe cazurile actuale, care vor fi prescrise. Deci, perspectiva realegerii ar putea avea mize multiple pentru președintele Donald Trump. O parte din raport este nepublic tocmai pentru ca datele din investigațiile în curs să nu fie compromise. Urmărirea penală a lui Roger Stone e din cele publice, alte două cazuri transferate, neprecizate ca și conținut, sunt în curs: Paul Manafort și Rick Gates și activitățile lor în Ucraina.
În total, Raportul vorbește despre nu mai puțin de 14 cazuri de investigare deferite altor procurori, toate având “probe despre potențiale infracțiuni și activitate criminală care erau în afara scopului delimitat în jurisdicția Consilierului Special.” În 12 cazuri nu există date și informații publice, redactarea eliminându-le complet. Cele două referiri neredactate duc la Cohen și la Gregory Craig, un avocat din Washington acuzat de minciuni față de Departamentul de Justiție în cazuri legate de activitățile sale în Ucraina.
Procurorii au amânat cazurile și sentințele în cazul unor acuzați care ajută în investigații nepublice dintre cele formulate și menționate în raport. Și în cazul Manafort, unde a intervenit condamnarea, unele elemente sunt păstrate nepublice pentru că fac parte din anchete ulterioare, în curs. Și sentința lui Gates a fost amânată de mai multe ori pentru că acuzatul ajută în mai multe investigații, cum e și cazul lui Sam Patten, care nu a fost condamnat cu executare după ce s-a recunoscut vinovat că a făcut lobby, fără a fi înregistrat ca atare tocmai pentru că a ajutat la alte cazuri(și o face în continuare). În cazul birourilor de lobby al lui Tony Podesta și Vin Weber, dosarul a ajuns la Districtul Sudic din New York, care are pe masă și cazul donațiilor și cheltuielilor din Trump Organization la inaugurarea Președinției, pe baza datelor lui Cohen despre malversațiuni financiare și negocierea unei grațieri prezidențiale.