După 4 săptămâni de negocieri și depășirea termenului autoimpus de 16 noiembrie pentru realizarea coaliției, un weekend complicat a marcat hotărârea Cancelarului Angela Merkel de a continua negocierile. În fapt, coaliția CDU - partidul pe care-l conduce, CSU - partenerul său conservator din Bavaria, FPD - liberalii reveniți în Parlament după 4 ani și Verzii, celebra coaliție Jamaica, nu pare să se închege.
Diferențele sunt majore pe multe puncte, cu precădere refugiați, impozite, încălzirea globală. Cele patru partide sunt ținute în continuare la negocieri de două înțelegeri majore, acceptate unanim: blocarea AfD, extrema dreaptă germană, de a accede la guvernare în orice formă și de a accede în Parlament cu mai multe voturi, așa cum o arată sondajele, dacă actuala coaliție eșuează și se ajunge din nou la vot; a doua, faptul că există o responsabilitate față de electorat și nimeni nu vrea să-și asume eșecul, să se retragă de la negocieri sau să fie inflexibilul care a dus la prăbușirea coaliției.
De altfel, Germania este în fața mai multor precedente, care se regăsesc mai ales în perspectivele eșecului în cadrul actualei coaliții. Deja intrarea extremei drepte, pe un program antiimigrație, a creat probleme majore Germaniei ca prestigiu și stat echilibrat, miez și moror al integrării europene. Și crearea coaliției Jamaica este un precedent, dar mai puțin șocant, prin prisma cunoscutei forțe de negociere a doamnei Merkel în plan intern și extern. Însă eșecul ar conduce către perspectiva reluării negocierilor cu SPD, partid care a preferat opoziția pentru a-și reface baza și a evita ca AfD să fie cel mai mare partid de opoziție, profitând de viitoarea guvernare pentru a crește și mai mult.
Dacă Marea Coaliție stânga-dreapta a mai avut loc, generând o apropiere a partidelor centriste, transferul de politici și scăderea zestrei comune la vot, precedentul ar fi generat de perspectiva unei coaliții minoritare în Germania, de cea a respingerii a trei guverne succesive – două prin absența majorității și al treilea prin lipsa majorității relative - și lansării alegerilor anticipate sau de precedentul teoretic ca reluarea negocierilor în actuala formulă să reclame schimbarea negociatorului, deci a viitorului Cancelar CDU/CSU. În toate aceste cazuri, partidele coaliției ar pierde mult mai mult decât dacă ajung la compromisuri reciproce și coagulează formule intermediare de programe care nu acoperă aspirațiile din campanie și așteptările tuturor alegătorilor, dar permit guvernarea Germaniei și perspectivele Uniunii Europene. Pentru că prelungirea negocierilor, eventual prin alegeri anticipate, la două luni de la dizolvarea Parlamentului actual, blochează substanțial dezvoltările la nivelul afacerilor europene și impulsul spre reenergizarea Europei și relansarea formulelor de integrare europeană mai profundă.
Contextul negocierilor este în continuare puțin favorabil compromisurilor. CSU, partenerul din Bavaria al CDU, dorește limitarea imigrației la 200.000 de aspiranți de azil pe an, mai ales în perspectiva alegerilor de land de anul viitor, când riscă să piardă majoritatea, mai ales prin faptul că, în cazul său, cei mai mulți votanți au plecat spre AfD, Alianța pentru Germania, extrema dreaptă. Această perspectivă limitează aria de compromis în problemele azilului și migrației, acolo unde se contrează și cu CDU, dar mai ales cu Verzii, care doresc ridicarea limitării sosirii familiilor refugiaților în Germania, pe principii umanitare, – circa 150.000-180.000 de persoane - pe motiv că doar astfel acești oameni se integrează în societatea germană.
Nici în materie de taxe și impozite, lucrurile nu sunt simple, Verzii fiind mai degrabă orientați spre stânga și neacceptând condiționările Liberalilor, care doresc reducerea suprataxei privind integrarea Germaniei de Est, care durează de 25 de ani. În contrapartidă, Verzii, care ar face concesii la nivelul încălzirii globale, doresc închiderea exploatării de cărbune până în 2030, lucru inacceptabil tuturor partenerilor de coaliție, care încearcă variante alternative(limitarea sau reducerea producerii de energie din cărbune până în 2020, pe perioada mandatului). Și Liberalii au limitări la nivelul compromisurilor fezabile, odată ce au dispărut din Parlament după o guvernare cu CDU și baza lor e reticentă la compromisuri excesive.
Pentru Uniunea Europeană, actuala situație a negocierilor prelungite din Germania, dar și incertitudinea și perspectivele sumbre în cazul unui eșec amenință proiectele de relansare și noile formule integrative, inclusiv integrarea prin Apărare sau formula acceptabilă a Brexit-ului, cu menținerea relației privilegiate cu Marea Britanie și salvgardarea rolului Londrei în afacerile de securitate și în cadrul NATO. Formulele și limitele actuale ale mandatului de negociere și-au atins limitele, și e nevoie de intervenția viguroasă a unei Germanii solide și așezate pentru a împinge negocierile mai departe. Însă, aici se vede și oboseala politică a doamnei Merkel, care la al patrulea mandat de Cancelar pare profund slăbită și cu perspective tot mai reduse de a duce în forță și cu calm afacerile germane, europene și ale lumii.