Cea mai bogată bancă a României de după Revoluție, cea care moștenise toate operațiunile în monedă străină și gestiona majoritatea conturilor întreprinderilor de comerț exterior comuniste, a trăit doar zece ani, timp în care a avut cinci directori și, în agonia ultimilor doi ani de viață, un administrator special.
În ultimul deceniu al secolului trecut, s-au sublimat miliarde de dolari ai statului, dar au apărut și primele imperii economice românești private. Din hoitul Bancorex s-au înfruptat, deopotrivă, afaceriști oportuniști, foști securiști, politicieni, polițiști, mafioți, dar și lideri de opinie.
Nimeni nu a fost interesat cu adevărat să găsească vinovații și nici să dea de urma banilor pierduți la ruleta deceniului ’89-’99.
În căutarea prădătorilor, am rătăcit prin labirintul politico-economico-financiar de acum un sfert de veac împreună cu jurnalistul Victor Ciutacu – în acei ani reporter specializat pe anchete economice – care a scris sute de articole despre această temă astăzi închisă și despre care nimeni dintre „importanții” acelor vremuri nu vrea nici să vorbească și nici măcar să-și amintească.
Cifrul conturilor BRCE îl are Theodor Stolojan
Bancorex, moștenitoarea fostei BRCE – adică Banca Română de Comerț Exterior – a fost înființată în 1968. Conform unor informații, niciodată recunoscute oficial, printre primii săi acționari s-au numărat și anumiți capi ai mafiei italiene din anturajul masonului Licio Gelli, aflați în legatură cu organizația secretă Propaganda Due.
Timp de peste două decenii, prin intermediul BRCE s-au derulat cele mai multe operațiuni comerciale speciale efectuate de regimul comunist. Ce crede Victor Ciutacu, acolo erau banii Securității? Sau poate chiar celebrele conturi ale lui Ceaușescu? Întrebările nu pot avea decât un singur răspuns, ușor de anticipat. „Eu zic așa: că și acolo erau banii Securității, dar nu numai, că era banca oficială. Mai ales de când Ceaușescu a hotărât să facem de toate, și televizoare, tot, să nu mai importăm, toată valuta trecea pe la BRCE. Un procent mai exact ar putea da Theodor Stolojan, fost șef al Direcției Valutare Externe din Ministerul Finanțelor, pe vremea lui Ceaușescu. Acolo l-a găsit Revoluția”, răspune cu tâlc hârșitul jurnalist.
Imperii economice private construite de oamenii DIE
După 1989 s-a aflat că majoritatea tranzacțiilor s-au derulat prin intermediul unor întreprinderi de comerț exterior în cadrul cărora erau angajați ofițeri de securitate ai Direcției de Informații Externe (DIE), actuala SIE. Valuta provenită din operațiunile valutare, dar și din comisioanele aferente acelor tranzacții era depusă în conturi secrete deschise pe numele unor ofițeri DIE.
Banii ăștia, după Revoluție, pe fondul desființării Securității și în haosul care a urmat pînă la închegarea noului SRI, au rămas la acești ofițeri sau la statul român? Ciutacu dă din umeri și spune că e o întrebare la care nu știe cine va răspunde vreodată: „Cert este că există o serie de imperii economice private, construite după Revoluție, fondate de oameni care fie au recunoscut ei înșiși că au fost ofițeri DIE, fie au în CV activități la firmele de comerț exterior controlate de DIE. Aici, pronunț niște nume, dar fără a avea o certitudine a apartenenței lor la structurile serviciilor secrete: Dan Voiculescu, George Constantin Păunescu, Viorel Cataramă, Ioan Niculae, plus toți foștii directori ai întreprinderilor de comerț exterior care, ulterior s-au privatizat prin PAS sau metoda MEBO”.
Sabotajul guvernanților
După 1990, Bancorex și-a păstrat statutul de bancă specializată în tranzacții financiare externe, fiind considerată „regina” băncilor României, un fel de „perlă a coroanei” a sistemului bancar.
Sloganul publicitar era „O bancă pentru mileniul trei”, iar, la un moment dat, toate marile afaceri din România postdecembristă s-au derulat prin conturile ei. Dar, cu toate miliardele de dolari din seifurile sale, în numai zece ani, a dispărut în neant. N-a mai prins mileniul al treilea. Pe 1 octombrie 1999 a fost radiată din Registrul Comerțului. Cum a fost posibil așa ceva sub ochii aprigului și eternului guvernator al BNR Mugur Isărescu, care imediat după falimentul Bancorex a ajuns, pentru un an și premierul României?
Victor Ciutacu explică franc, pe înțelesul oricui: „Statul, predominant în economie, a obligat, la influențe politice, ca Bancorex să finanțeze întreprinderile de stat, de unde rata așteptării returnării împrumuturilor era infimă. Acestea nu aveau bani de materii prime, utilități, salarii, de nimic. Guvernele din acea perioadă, ca să nu le închidă și să mai iasă o revoluție, au ales să saboteze banca pentru a ține în viață fabricile și uzinele”.
Complicitatea BNR și responsabilitatea lui Isărescu
Victor Ciutacu mai afirmă că alte cauze au fost creditele, dovedite ulterior neperformante, acordate tot la influențe politice entităților private care aveau „intrare” la decidenții politic: „Aici vorbim de banii pe care i-au împrumutat companiile «fraților Păunescu» - pentru turism și aviație – până la diverse importuri de materii prime operate de privați, spre exemplu pentru aprovizionarea industriei metalurgice, și alte consumabile, de la mîncare până la electrocasnice. Alunecarea în marasm a Bancorex și gaura financiară aferentă nu se puteau produce fără cel puțin complicitatea BNR, care are o direcție specializată de supraveghere și care primește zilnic tabloul financiar al fiecărei bănci. Al cărei șef era atunci, și este și astăzi, același domn Nicolae Cinteză, sub ochii căruia s-au prăbușit, pe rând: Bankcoop, Dacia Felix, Banca Agricolă, BIR, băncile lui Vântu și altele. Isărescu n-avea cum să nu știe și responsabilitatea era a lui, ca a oricărui șef de prăvălie!”.
Polițiști și lideri de opinie beneficiari de „credite subvenționate”
Până să fie trecută pe linie moartă, Bancorex a avut cinci președinți: Vasile Voloseniuc, Dan Pascariu, Răzvan Temeșan, Florin Ionescu și Vlad Soare. Plus un administrator special, după ce a intrat în insolvență, în persoana bancherului Nicolae Dănilă, ulterior președinte al BCR, în prezent șeful cel mare de la First Bank. Tunurile cele mai grozave – celebrele credite neperformante – s-au dat, însă, între 1992 și 1997, când șef absolut era Răzvan Temeșan. Cine au fost, după știința lui Ciutacu, beneficiarii acestor credite, în afară de cei pe care i-a menționat deja, și pe ce criterii erau ele acordate? Jurnalistul, specializat în probleme economice, completează: „Ce-ar mai fi de adăugat sunt creditele acordate în baza unor decizii interne ale băncii, dar cu sprijin politic total al oamenilor conectați la vârful regimului Iliescu, unor persoane fizice cu «stea în frunte» și, eventual, și pe umeri. Mă refer, concret, la creditele cu dobândă subvenționată date, spre exemplu, unor angajați de rang înalt ai MAI și unori lideri de opinie care, astăzi, câți dintre ei mai trăiesc, ne dau lecții de moralitate pe la televizor. Dar acelea, însumate, reprezintă un procent infim din gaura totală dată băncii. În rapoartele ulterioare s-a dovedit că unii dintre beneficiarii acelor credite subvenționate depuneau imediat banii la alte bănci, cu dobânda pieței, sau tot la Bancorex! Nici nu se mai oboseau să-i ridice!”.
Iliescu, complice tacit și Temeșan, „peștele cel mare”
Șeful statului din acea vreme, Ion Iliescu, era imposibil să nu știe ce se întâmplă la Bancorex. Și totuși e sărac... Să dezvolte Victor Ciutacu mai departe. Ziaristul cu 26 de ani de experiență în presă zâmbește:
„Eu nu-l bănuiesc pe Iliescu de corupție directă. Are o sumedenie de defecte, pe lîngă multele calități politice, dar n-am auzit niciodată pe nimeni – și cunosc multă lume din cercurile financiare înalte – care să facă măcar vreo aluzie pe tema sata. În schimb, Iliescu, ca orice activist comunist, e obișnuit să aibă un trai confortabil fără să-și pună întrebări la cercurile din jurul său”.
În altă ordine de idei, Răzvan Temeșan (foto) – mahărul de la Bancorex în anii în care banca s-a autodevorat – a fost cercetat în 33 de dosare în această speță, arestat de două ori, a stat la beci, a ieșit, a dat în judecată România, la CEDO, și a câștigat daune de circa 1600 de dolari. Păi, la valoarea lui, ăștia erau bani de alune și bacșișuri... Ciutacu nu-i ia apărarea, dar nici nu-l condamnă: „Pe deoparte, Temeșan a fost o marotă a regimului Constantinescu. Prin el, prima putere politică care a început isteria anticorupție, a vrut să de un exemplu de «pește mare» și, prin neutralizarea sa, să preia controlul băncii. Prin Temeșan au dat vârtos în Hrebenciuc, fost membru în CAul băncii, ex-Secretar General al Guvernului și fost șef al campaniei elctorale a lui Iliescu, în 1992”.
Securistul Temeșan, erou, haiduc sau bandit stilat?
Într-un interviu din 2014, Răzvan Temeșan a recunoscut că a fost ofițer acoperit al DIE. Să fie acest amănunt cheia de boltă a numirii sale în poziția care-i permitea să jongleze cu o parte importantă din valuta României? Aici, Victor Ciutacu e răspicat: „Da! Regimul comunist, spre deosebire de regimurile poreclite «democratice» de astăzi, făcea un lucru inteligent: recruta pentru pozițiile înalte oameni deștepți, de genul lui Temeșan. După ’89, s-a schimbat sensul. Adică securiștii erau puși în funcții înalte!”.
„Activitatea mea s-a desfășurat în a descoperi banii ăştia, la BRCE, în conturi ascunse şi la alte bănci din România. Zeci de milioane de dolari am adus. (...) Am deranjat diverse persoane care erau interesate să treacă timpul şi să pună mâna pe banii ăştia. La început nu au ştiut cine a furnizat informaţiile de au rămas fără bani din moment ce eu am fost ofiţer sub acoperire deconspirat, normal, ştiu destule despre multă lume”, a declarat Răzvan Temeşan în acel interviu, Ce a fost, de fapt, Temeșan, erou, haiduc sau bandit stilat? Ciutacu conchide: „Un pic din toate”.
Bancorex și „Monstrul din Caracal”
Bancorex a fost în anii de după Revoluţie banca celor „aleşi”. Puţini aveau privilegiul de a intra pe lista scurtă a celor care primeau bani cu dobânzi extrem de mici. Cei mai mulţi erau oameni cu funcţii importante în stat ori apropiaţi ai acestora. Fiecare dintre ei a avut acces la credite de sute de milioane de lei pe care nu le-au mai înapoiat niciodată.
Rămas cu o pagubă estimată la 2,4 miliarde de dolari – 7% din PIB-ul României de atunci – statul român nu a recuperat nici după 20 de ani, de la dispariția Bancorex banii daţi preferenţial de bancă. Zeci de dosare au rămas fără vinovaţi. A fost mai ceva ca piramidalul Caritas!
Cum vede asta analistul economic? Victor Ciutacu afirmă, vehement, că în momentul în care o bancă intră în faliment, nicăieri pe planeta aceasta nu se vor mai recupera creditele la valoarea lor integral: „În povestea asta nimeni nu s-a străduit foarte tare să găsească vinovații. Nici măcar Banca Mondială, care a patronat închiderea Bancorex, fuziunea selectivă cu BCR și preluarea creanțelor neperformante de noua structură Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB), înființată taman pentru a se șterge orice urmă a Bancorex prin viața noastră. Taman ca la «Monstrul din Caracal» unde s-a găsit un butoi cu cenușă”.
„Pușculița PDSR-ului”
Scandaloasa afacere „Agroholding” a fost relatată de presa acelor ani. Un escroc, astăzi uitat, pe nume Adrian Costea, a încasat de la Bancorex o sumă de șase milioane de dolari pentru care urma să livreze motorină firmei Agroholding, livrare care nu a mai avut loc, Adrian Costea este considerat dispărut.
A mai fost și Afacerea „Albumul Eterna și fascinanta Românie”, cu același personaj principal. Viorel Hrebenciuc, ca secretar general al Guvernului Văcăroiu, a încheiat cu Adrian Costea un contract de editare al albumului „Eternelle et fascinannte Roumanie”.
Pentru această afacere Costea a mai încasat 5,7 milioane de dolari. Printre persoanele în conturile cărora au ajuns banii lui Costea presa vremii a vehiculat numele lui Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Nicolae Văcăroiu, Teodor Meleșcanu, Iosif Boda, Mircea Coșea și Răzvan Temeșan.
De asemenea în perioada 1994-1996, Bancorex a acordat sponsorizări ilegale de peste 43 de miliarde de lei. A fost Bancorex pușculița PDSR-ului – actualul PSD – că toate acestea s-au petrecut în timpul guvernării PDSR-iste, iar robinetul cu dolari a secat la un an după venirea la putere a regimului Constantinescu? „Nu știu dacă a fost, instituțional, «pușculița PDSR», dintr-un motiv foarte simplu. S-a creat legenda avantajoasă «Bani pentru partid». În fapt, toate șpăgile, sau aproape toate, erau și sunt definite astfel.
Dar, după ce pleacă de la guvernare, partidele care au fost la putere constată că ele, ca structuri juridice, sunt falimentare. În schimb, vârfurile lor sunt bogate pe persoană fizică. Despre asta vorbim”, se distrează jurnalistul.
Ciutacu: „Așa s-au clădit imperiile private din țările de unde azi «luăm lumină»”
În 1999, ministerul finanțelor a alocat de la buget o sumă de aproximativ 400 de milioane de dolari pentru a sprijini financiar Bancorex, ca urmare a creditelor neperformante acordate de Răzvan Temeșan. Până în 1999, statul mai cadorisise banca cu alte 900 de milioane de dolari restul creditelor neperformante fiind transferate către AVAB, recuperându-se foarte puțin din sumele acordate inițial, pierderile totale însumând 2,4 miliarde de dolari.
Datoria din acei ani, preluată de stat și plătită de contribuabili în urma falimentelor sau pierderilor din sistemul bancar fiind estimată la trei-patru miliarde dolari, o sumă însemnată ținând cont că PIB-ul României era de aproximativ 36 miliarde dolari. Cum de s-a ajuns în situația asta și nimeni nu a fost tras la răspundere și banii s-au sublimat? Victor Ciutacu spune că așa erau vremurile, că încă „se putea”: „Dacă judeci rațional, fără patimă, în stilul ăsta s-au clădit imperiile private prin toate țările din lume din care azi «luăm lumină». Doar că noi suntem singurii cretini care prin marea operațiune anticorupție și-au omorât capitalul autohton așa urât cum a fost făcut el”.
Omul americanilor la autopsia Bancorex
La data de 27 iunie 1999, AVAB a preluat dosarele cu credite neperformante de la Bancorex, în număr de 1.022, partea „bună” a băncii, circa 20%, fiind preluată de BCR. Administrator special al falimentarei Bancorex a fost Nicolae Dănilă, ulterior devenit președinte al BCR.
Cum se pupa una cu alta am vrut să-l întrebăm și pe actualul președinte al First Bank, dar acesta a evitat un interviu, preferând să spună că nu refuză, dar nici știe când se hotărește dacă zice sau nu ceva concret. A răspuns în locul lui Ciutacu, în stilul său nonconformist: „Așa a fost gândită operațiunea, sub bagheta Băncii Mondiale. Dănilă e omul americanilor. Ca dovadă unde e acum, la First Bank! Iar înainte de falimentul Bancorex Dănilă lucra pentru gigantul bancar american Chase Manhattan, ca orice civil respectabil”.
În concluzie, mai e vreo speranță de recuperare a banilor pierduți și de găsire a vinovaților sau pe nimeni nu mai interesează astăzi de această „gaură neagră” de acum 20 de ani? Răspunsul lui Victor Ciutacu sună ca o piatră căzută într-o fântână secată: „Nu!”.
Victor Ciutacu (foto) are 49 de ani și lucrează în presă din 1993. A scris, pe rând, în ziarele: Meridian, Curierul Național, Adevărul, Jurnalul Național – unde a fost Redactor șef și a avut emisiuni de succes atât la Antena 3 și Antena 2 – „Vorbe grele” – cât și la România TV unde, în prezent, este gazda talkshow-ului „Punctul culminant”. Ciutacu mai are în CV și trei ani și câteva luni ca bugetar. A fost o perioadă consilierul lui Ovidiu Mușetescu, fostul APAPS, ex-FPS și la Misterul Economiei, tot consilier.