Spectacolul anual al lui Vladimir Putin, de întrebări și răspunsuri de la telespectatori „în direct”, pregătit din 2001, pentru a-l arăta pe liderul rus ca un apărător al posturii internaționale a Rusiei și om care soluționează problemele interne ale Rusiei, sesizare de telespectatori, a avut un curs complet neașteptat în acest an.
Mai întâi, nu a mai fost public live, iar întrebările au fost adresate de moderatori, citite de pe ecranele unde apăreau după ce erau selectate „aleatoriu” - din peste două milioane de întrebări anul acesta, potrivit postului public. Apoi, pentru că montajul și partitura lui Vladimir Putin a fost slabă, neconvingătoare, cu reacții neașteptate, fără umor și fără amplitudinea charismatică ce-l caracteriza odinioară pe liderul rus.
Nu este prima oară când încep să se vadă slăbiciunile liderului rus, de 18 ani omul puternic al regimului, aflat acum la al patrulea mandat de Președinte al Federației Ruse. Fără contracandidat, campania pentru alegerile prezidențiale din 17 martie a avut un show similar, în care elocința și tăioșenia, spiritul combativ și reacțiile spontane, ba chiar și umorul, chiar planificat, s-au regăsit în foarte mică măsură. Am văzut un Putin tern, plictisit, care s-a chinuit cu greu să rețină atenția publicului, și care a folosit în premieră animație și montaje de filme pentru a mai anima prezentarea sa. Altădată, el trecea lesne sticla și charisma sa naturală îl făcea simplu de prizat de către publicul său.
În întreaga seară nu au lipsit răspunsurile tăioase, pregătite pentru a contracara postura internațională defavorabilă și izolată a Rusiei și problemele sale. Firește că temele complicate au fost evitate – dopingul echipelor ruse, epurarea etnică a tătarilor și ucrainenilor din Crimeea, atacurile cu armă chimică din Siria ale lui Assad, doborârea zborului MH 17 în Donbas, în iulie 2014, sau moartea masivă a militarilor voluntari din firmele private în Siria, și asta contrar legii și subiect extrem de controversat. În schimb, a rămas învinovățirea Vestului de toate relele pământului și pasarea către acesta a vinei pentru diferitele componente și intervenții militare ale Rusiei. Și răspunsurile au trădat anumite elemente strategice pregătite de către establishment-ul rus și de consilierii lui Putin.
Astfel, poate cea mai clară și importantă problemă a fost relevată de către Vladimir Putin când a vorbit despre postura Rusiei în securitatea Europei. Putin a acuzat încă o dată SUA pentru retragerea din Tratatul rachetelor anti-balistice, în 2002, și de tentativa de a strica echilibrul strategic – celebra dispută a anti-rachetelor amplasate și scutului pe care Rusia dorește să-l considere echivalent în „echilibrul terorii” cu rachetele ofensive, chiar dacă ele sunt strict defensive. Și dacă acest subiect era cunoscut, nu la fel de clar era nivelul de ambiție al Rusiei lui Putin în cazul unui Mare Târg pe care dorește să-l obțină cu SUA pe tema securității europene, din care azi este exclusă și unde ar dori să revină, și implicit în măsură similară cu Washingtonul. Fără să întrebe și europenii dacă- și doresc așa ceva.
De data aceasta, Vladimir Putin a susținut că trebuie negociat un nou sistem de securitate european – care ar urma să-l înlocuiască pe cel din 1975, de la Helsinki, al CSCE-OSCE – pentru a răspunde acțiunii americane de subminare a parității strategice ruso-americane. Despre ieșirea unilaterală din Tratatul Forțelor Convenționale în Europa, în 2007, nici un cuvânt. În același context, Putin a amenințat cu al Treilea Război Mondial care, dacă vine, va distruge civilizația. Avem, deci, de a face cu o amenințare cu războiul nuclear pe tărâm european dacă SUA nu fac ce-și dorește liderul de la Kremlin. El susține că acțiunea are loc pentru că Rusia devine tot mai puternică și mai competitivă, lăudându-se cu celebrele rachete supersonice Sarmat care nu au zburat niciodată hipersonic, chiar dacă au fost prezentate ca operaționale în campania sa prezidențială.
Dacă în cazul Siriei a revenit la realitatea menținerii trupelor ruse pe teren atât timp cât produc avantaje în atingerea intereselor Rusiei – deși declarase retragerea lor de două ori la interval de un an – Vladimir Putin a mai avut o referire la noile tarife comerciale ale lui Trump, care ar trebui să fie învățătură de minte europenilor. În fine, întrebat dacă poate spune o glumă, a avut cea mai neinspirată reacție făcând referire la rapoartele pe care le citește și care arată pe de o parte ingerința în alegerile americane favorizându-l pe Donald Trump, pe de altă parte faptul că același Trump ar împinge Europa spre Rusia, o situație considerată non-sens logic de către Putin. Cam atât au realizat creatorii scenariului în materie de glumă, făcută să înveselească publicul și să-l facă simpatic și popular pe Putin.
Spectacolul nu s-a încheiat până când Putin nu a lansat și un avertisment răutăcios la adresa Ucrainei, să nu care cumva să atace separatiștii pro-ruși din Estul Ucrainei cu ocazia campionatului Mondial de Fotbal din Rusia. El a spus că speră să nu fie provocări, altfel ar fi consecințe serioase pentru Ucraina. Un semn că stă cu ochii pe situația din Donbas și continuă loviturile de fake news pas cu pas. În plus, tot pentru istorie, întrebat ce l-ar învăța pe nepotul său, a spus că să nu mintă. Afirmația pare cu adevărat nepotrivită într-un show în care 30% a fost denaturarea faptelor, 50% interpretări ostentative și propagandă iar până la 80% fapte decupate din realitate pentru a recrea imaginea pe care Putin și-o dorește despre sine și Rusia în lume.