Într-o lume aflată în fierbere, în care liderii politici se concentrează să răspundă cât mai rapid și eficace mișcărilor făcute de adversarii interni și externi, președintele Vladimir Putin este singurul șef de stat de anvergură mondială care pare să-și urmărească neabătut obiectivele. E drept, față de liderii occidentali, Țarul de la Kremlin are un mare avantaj- n-are motive să se teamă că următoarele alegeri interne îl vor mătura de la putere.
Ca urmare, Putin își folosește libertatea de manevră pentru a închega în jurul Rusiei o alianță uriașă, în speranța că astfel țara sa își va redobândi statutul de superputere și va putea, din nou, să conteste hegemonia americană. Prima victorie de prestigiu în această încercare a fost, desigur, intervenția în Siria. Orice ar spune presa occidentală, Putin a fost cel care a distrus Statul Islamic. Și tot el este cel care l-a ajutat pe Assad să rămână la putere.
Acum, însă, Țarul are un obiectiv și mai temerar, să repare o altă prostie occidentală. Declarația făcută la Roma acum câteva zile, după întâlnirea cu premierul italian Giuseppe Conte, spune multe. "Nu vă amintiți cine a distrus Libia?" A fost o decizie a NATO”, a declarat liderul rus, care a adăugat „nu cred că Rusia trebuie să fie principalul contributor la o rezolvare a conflictul, să-i întrebăm pe cei care au creat problema". Că Putin vrea sau nu să se implice în Libia, e de discutat.
Vorbele spun una, faptele lasă cu totul altă impresie. La numai câteva zile de la discuțiile din Italia, Putin a abordat situația critică din această țară nord africană într-o discuție la telefon cu președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, care este și el foarte interesat de situația din Libia, mai ales după incidentele de săptămâna trecută. Liderul de la Ankara, în stilul lui brutal, a fost cât pe ce să intervină militar după ce milițiile lui Khalifa Haftar au arestat șase resortisanți turci.
Acțiunea a stârnit o furie de nedescris la Ankara. Guvernul turc a catalogat-o drept banditism și a avertizat imediat că forțele lui Haftar vor deveni ținte militare legitime dacă nu-i vor elibera pe turci. Amenințarea a dat roade, iar cei șase au fost puși în libertate. Desigur, discuțiile purtate cu italienii și turcii pe tema războiului din Libia nu înseamnă neapărat că Putin planifică o intervenție militară în această țară. Ar putea fi doar un mod în care Rusia încearcă să-și sporească prestigiul și influența internațională oferindu-și bunele oficii pentru rezolvarea conflictului.
De altfel, chiar la Roma, Putin a anunțat o serie de întâlniri pe această temă. "Vrem să abordăm această problemă, considerăm că este important să vorbim cu toată lumea și credem că este necesar să oprim cât mai curând vărsarea de sânge, este necesar să începem dialogul cât mai curând posibil". Personal, n-aș exclude, însă, cu totul o implicare mai puternică a lui Putin în acest război civil. Nu de alta, dar prezența rusă în Libia ar oferi mari avantaje.
De pildă în relația cu Franța. Dacă Berlinul poate fi „controlat” într-o anumită măsură prin Nord Stream 2, de ce n-ar putea fi și Parisul influențat printr-un șantaj discret, dar eficient, cu privire la marile interese economice pe care le are în Libia. Și ar mai fi ceva de subliniat. Din câte se pare, Putin nu mai are niciun complex să-și caute aliați printre țări membre ale unei alianțe militare adverse... Încă o dovadă că situația geopolitică e într-o uriașă schimbare.