Băgăm în pușcării amărâții sau obligăm instituțiile statului să-și facă treaba și să-i execute și pe șmecheri și pe amărâți?

Parlamentarii noștri fac, uneori, legi degeaba. De fapt, dezvoltă câte un apendice legislativ inutil atunci când există legi care, fiind prost gestionate în aplicarea lor, par a fi inutile. În loc să le aducă modificări și să oblige instituții ale statului, prin norme de aplicare, să își facă treaba, unii parlamentari preferă să vină cu inițiative legislative care nu rezolvă problemele stringente.

Acesta este cazul amenzilor pentru cei care încalcă legile circulației, cele privind ordinea și liniștea publică, comerțul, mediul, construcțiile sau renovările locuințelor, deplasarea cu mijloacele de transport în comun fără bilet etc. Amenzile nu sunt plătite, în procent mare, de către contravenienți, instituțiile statului chemate să recupereze sume de bani la buget – polițiile locale și cea națională, primăriile, direcțiile de taxe și impozite, instanțele de judecată, ANAF – nu reușesc să recupereze prea mult din bani, însă timpul alocat operațiunii de executare este imens.

Chiar dacă legislația actuală prevede ca amenzile neachitate să fie transformate pentru contravenient în muncă în folosul comunității, sunt foarte puțini români care ajung să presteze activitatea cu care au fost pedepsiți de judecători. Atenție! Legea prevede asemenea sancțiune doar pentru persoanele fizice. Firmele amendate, adică persoanele juridice, își permit procese de lungă durată, unele câștigate, altele nu. Pentru micile firme, care asigură supraviețuirea unei familii, o greșeală executată financiar este usturătoare, pentru cele mari, de obicei cele cu activități de comerț, se ajunge în instanțe, cu avocați, executori judecătorești, cu plângeri la parchete etc.

Ceea ce vreau să scot în evidență este mașinăria care se pune în mișcare pentru fiecare proces-verbal de sancțiune contravențională, iar rezultatele sunt foarte slabe, ca să nu zic dezastruoase. Iar acum, când legislația actuală nu e pusă în concordanță, când nu sunt norme de aplicare judicioase care să rezolve problema recuperă- rii sumelor, un parlamentar s-a pus pe scris un proiect de lege (depus deja la Senat). Actul are ca punct forte transformarea muncii în folosul comunității în închisoare pentru cei care nici nu achită amenda, nici nu respectă decizia instanței de a efectua muncă acolo unde a hotărât primăria localității sau sectorului din Capitală.

De fapt, este vorba de o revenire la legislația aflată în vigoare până în anul 2003. Atunci, tot PSD a ajuns la concluzia că în pușcării nu prea ajung români rău-platnici și că cei care au fost totuși încarcerați (între 1-3 luni) erau niște amărâți, fără serviciu, cu familii numeroase, bețivi care făceau scandal în bloc, boschetari sau oameni fără domiciliu stabil și au modificat legea. Șmecherii scăpau de rigorile legii, fie că nu erau de găsiți de primari, fiindcă plecaseră demult din localitate, fie nu aveau nimic pe numele lor ca să poată fi executați. La fel se întâmplă și acum. Și dacă ar fi fost găsiți acasă și refuzau să se prezinte acolo unde fuseseră repartizați de primărie, șmecherii știau că legea le oferă lor varianta de a se strecura, iar instituțiilor obligativitatea să-și pună oamenii la treabă, adică să adune praful de pe tobă! De ce spun asta? Pentru că, dacă șmecherul nu se ducea să execute orele de muncă stabilite de judecător, primarul putea să deschidă un nou proces, să sesizeze din nou instanța care, de multe ori, înlocuia orele de muncă cu… o amendă. Nu-i caraghios?!

Acum, noul proiect de lege cică poate da coșmaruri celor care nu-și plătesc amenzile pentru că, dacă va fi votat, pot fi băgați contravenienții în închisori. Foarte bine, să fie pedepse mai drastice, să le fie frică rău-platnicilor! Dar când nu corectezi în esență legislația în discuție, e degeaba! Proiectul deputatului Iftimie dă un răgaz contravenientului de a-și plăti amenda de până la 90 de zile. Urmează condamnarea la muncă în folosul comunității, apoi închisoarea. În rest, totul rămâne cum am scris mai sus. Mă gândesc că domnul parlamentar PSD nu prea s-a documentat asupra marii probleme pe care o reprezintă amenzile neplătite, pentru că i-ar fi ieșit ceva mai bun. Dar îi dau niște „indicii temeinice” despre realitatea cu care se confruntă polițiștii, judecătorii, funcționarii de la taxe si impozite, primarii.

Polițiile locale și națională, cele care amendează de regulă contravenienții, sunt instituțiile care suferă pierderi uriașe prin neplata sumelor mici sau mari de către cei care au nesocotit legea. Banii din amenzi, se știe că se contabilizează la buget. Cele mai des întâlnite amenzi reprezintă sancțiuni pentru comerț ilicit (Legea 12/1990, revizuită în 2014). În cazul societăților comerciale amenda e de la 2.000 la 20.000 lei cu posibilitatea de a achita jumătate din minim, respectiv 1.000 de lei, în 48 de ore de la data comunicării procesului-verbal. Mare sumă pentru o firmă descoperită de inspectorii Poliției Locale că încalcă legea ca să-și rotunjească veniturile!

Pentru cei care vând flori, pătrunjel, mături, brânză la găleată etc., amenda gândită de legiuitori este între 500 de lei și 5.000 de lei, dar se poate achita jumătate din suma minimă, respectiv 250 de lei. Un raport corect între unii șmecheri care plătesc 1.000 de lei și o amărâtă de băbuță care vinde verdeață ca să-și cumpere cele trebuicioase?!! Primarilor, polițiștilor, funcționarilor de la ghișeele unde plătesc amărâții amenda le este milă, dar legile sunt legi, iar ele sunt făcute în Parlament.

Aveți grijă, domnule deputat Neculai Iftimie la ce așezați pe hârtie, căci problema e mult mai complexă decât am putut să o expun eu aici, iar de bife pentru justificarea activității ne-am cam săturat.