Sfântul Lavrentie a trăit în secolul III, fiind arhidiaconul episcopului Sixt al Romei. În timpul persecuțiilor creștinilor, când Sixt este arestat, Lavrentie vinde vasele bisericești și împarte banii săracilor.
Apoi, când Sixt este dus pe Via Appia, spre a i se tăia capul, Lavrentie îi iese în cale strigând: „Nu mă lăsa, Părinte, că am împărțit deja comorile pe care mi leai lăsat”. Soldații îl somează pe Lavrentie să spună despre ce comori e vorba. Atunci, acesta îi arată orbii, șchiopii și bolnavii. Cum Lavrentie, devenit suspect, refuză să închine idolilor, este întemnițat. Aici vindecă un condamnat orb, iar temnicerul, văzând minunea, se botează. Lavrentie este torturat și ucis fiind întins pe cărbuni aprinși.