Punerea sub acuzare a lui Ion Iliescu – un nou moment din transformarea diversionistă a lui Liviu Dragnea din Baronul de Teleorman în Europeanul de România!

Miercuri, 21 octombrie 2015, ora 10. Televiziunile de știri explodează într-un Breaking news de-adevăratelea, nu dintre cele trase de păr: Ion Iliescu a fost pus sub acuzare în Dosarul Mineriadei pentru infracțiunea Crimă împotriva umanității.

Să leșini nu alta!

Cine zicea că în absența autostrăzilor care nu plutesc, a wc-urile în toate casele, nu numai în mai puțin de jumătate dintre ele, a podurilor suspendate și a catedralelor, n-avem cu ce ne mîndri?!

Iată că avem și noi cu ce ne mîndri prin persoana fizică a lui Ion Iliescu.

Avem, în fine, Hitlerul nostru, Stalinul nostru, ba chiar și Pinochetul nostru.

Un acuzat de crime împotriva umanității!

Brrr!

Și nu unul, ci deja trei.

Și dacă ne gîndim la Dosarul Mineriadei, în zilele următoare vor fi mulți mai mulți.

Fătucele de la televiziunile de știri uită că n-au primit salariul pe luna septembrie.

Liderii de opinie sar direct în bocancii de campanie, pentru a trece de la o televiziune la alta.

Toți cei prinși în studiouri cu alte subiecte sunt obligați să vorbească despre Mineriadă.

Unii invitați sar de la sarcina prematură, despre care vorbiseră pînă atunci, la Piața Universității, iar alții, de la iubitul fetei lui Vadim, la Mihail Gorbaciov.

Știrea taie toate evenimentele din care urmau seara să se prepare, pe post de bulion mediatic, talk-shwo-uri fără cap și coadă.

E uitată Elena Udrea cu a sa nouă arestare preventivă iminentă.

E uitat Traian Băsescu cu a sa pregătire pentru a deveni președintele PMP din care s-a tăiat un P ca să rămînă Mișcarea Populară.

Toată lumea vorbește despre noua, senzaționala acuzație, Crime împotriva umanității.

Ar mai fi fost atîta isterie dacă n-ar fi fost lansată în spațiul public, ca o rachetă balistică intercontinentală, sintagma Crime împotriva umanității?!

Duminică, 18 octombrie 2015, la Congresul extraordinar al PSD, netam-nesam, Liviu Dragnea declară de la tribună: „Nu am avut curajul să condamnăm primele dictaturi comuniste, nu ne-am asumat unele greşeli făcute în primii ani de după revoluţie, cum ar fi violenţele din Piaţa Universităţii.”

Și pentru a fi mai convingător, cere sălii un moment de reculegere.

Pentru prima dată, prin vocea lui Liviu Dragnea, PSD se delimitează de Mineriadă. Pentru prima dată, prin denunțarea crimelor comunismului, PSD se delimitează de Ion Iliescu.

Oportunist desăvîrșit, Ion Iliescu n-are curaj să iasă din sală la o asemenea scatoalcă administrată, culmea! de chiar cel făcut de el prin intervenția de la CExN președinte al PSD cu puteri de Nicolae Ceuașescu în PCR.

Luni, 19 octombrie 2015, vine despărțirea definitivă și profund de umilitoare pentru Ion Iliescu, de cel care se mai crede încă, prostește, Tata Moșul lupilor tineri din PSD.

Ion Iliescu e dat afară de la ședința BPN pe motiv că e prea Dumnezeu pentru un asemenea for pămîntesc!

Faceți un mic exercițiu de imaginație! Și anume imaginați-vă ce-ar fi fost azi pe capul PSD, dar mai ales al lui Liviu Dragnea, dacă, pe 18 și pe 19 octombrie 2015, n-ar fi avut loc lepădarea de Ion Iliescu!

După terminarea exercițiului e posibil ca unii să exclame: Băi, e dat dracului Dragnea acesta! Ce intuiție a avut! Ce mai încolo și încoace, un Napoleon al PSD. În vremurile de glorie ale lui Napoleon, desigur.

Celor gata să-și dea căciula de pămînt a admirație supărată față de intuiția genială a lui Liviu Dragnea, le oferim un fragment din Comunicatul Parchetului General în legătura cu punerea lui Ion Iliescu sub acuzare: „Prin ordonanţa nr. 47/P/2014 din data de 16 octombrie 2015, procurorii militari au dispus schimbarea încadrării juridice şi efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g şi j din Codul penal constând în reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane şi rănirea prin împuşcare a altor trei, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aprox. 1.000 de persoane în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, ca urmare a atacului violent declanşat de către muncitori din unele centre industriale şi bazine carbonifere din ţară. Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la participarea altor persoane la săvârşirea faptelor descrise anterior.”

Așadar, vineri, 16 octombrie 2015, Dosarul era gata.

Vineri, 16 octombrie 2015, Ion Iliescu putea fi chemat la Parchet pentru a fi pus sub acuzare în Dosarul Mineriada.

De ce n-a fost chemat?

Păi, cum să fie chemat vineri, 16 octombrie 2015, cînd Congresul urma să aibă loc duminică, 18 octombrie 2015, iar ședința BPN, luni, 19 octombrie 2015?

Cineva din presă, semnalînd gesturile anti Iliescu ale lui Liviu Dragnea de la Congres și de la ședința BPN, se întreba dacă ele n-au fost înfăptuite de președintele PSD tocmai pentru că știa de încheierea Dosarului pe 16 octombrie 2015.

Nu numai că Liviu Dragnea a știut de această sentință, dar mai mult, Comunicatul a fost amînat pentru ziua de miercuri, 21 octombrie 2015, nu pentru ca Liviu Dragnea să fie menajat, ci pentru ca Liviu Dragnea să fie ajutat să apară drept cel care Reformează PSD. În cadrul Procesului diversionist, de transformare a Baronului de Teleorman în Europeanul de România, Sistemul avea nevoie de un Liviu Dragnea care a impus PSD un gest istoric: Delimitarea de un Criminal împotriva umanității!

Finele acestei săptămîni e marcat de cîteva momente social-politice de o importanţă deosebită pentru realităţile româneşti: – Duminică, 25 octombrie 2015, preşedintele României e convocat la Bruxelles la un Summit fulger al Consiliului consacrat Crizei Refugiaţilor. Dispărută din prim-planul mediatic, Criza refugiaţilor nu numai că s-a păstrat în realitate, dar s-a şi adîncit. Cei ajunşi deja în Europa, zeci de mii, bîntuie pin nefericitele ţări Grecia, Serbia, Slovenia, întruchipînd un potenţia explozibil european. Mii de persoane continuă să debarce zilnic pe ţărmurile Europei. Mai mult ca sigur, la Bruxelles se va cere statelor membre, inclusiv România, să accepte regula unei cote automate de refugiaţi. Numărul de refugiaţi alocaţi României va creşte. Cu efecte directe în prăbuşirea lui Klaus Iohannis în sondaje şi creşterea lui Traian Băsescu în sondaje. – Joi, 22 octombrie 2015, are loc la Madrid Congresul PPE. De la acest Congres lipseşte liderul Dreptei din România, arhanghelul PNL, Klaus Iohannis. Din ştiri şi zvonuri, aflăm că Raţa Mecanică a refuzat să meargă la Congres în semn de supărare că Alinei Gorghiu, răţuşca favorită a Raţei, nu i se dă postul de vicepreşedintă. Absenţa lui Klaus Iohannis de la reuniunea familiei sale politice e potenţată de prezenţa lui Traian Băsescu.

Potrivit Programului, Traian Băsescu se va întîlni cu românii din Madrid. Şi întîlnirea şi prezenţa ţin de imaginea lui Klaus Iohannis. Cu sau fără voinţa sa, Traian Băsescu se substituie în opinia publică preşedintelui zis şi ales. – Sîmbătă, 24 octombrie 2015, va avea loc Congresul PMP. Congresul va alege – sînt semne sigure – pe Traian Băsescu în funcţia de preşedinte. Pentru a marca despărţirea de PMP, partidul al cărui nume e legat de numele Elena Udrea, se va decide schimbarea din PMP în Mişcarea Populară.

Primul fapt, dar mai ales celelalte două, sînt mai mult decît primejdioase pentru Raţa Mecanică suită în Dealul Cotrocenilor, ca să facă Mac-Mac de Noua Securitate, cea care, asemenea Securităţii de pe vremea Uniunii Sovietice, e patronată de ambasadorul la Bucureşti al Puterii coloniale. Noua Putere colonială se numeşte America şi noul ambasador al acestei Puteri e ambasadorul american.

Păstrarea Raţei mecanice la un minimum de capital politic e prioritatea numărul unu a noii Securităţi. Sub aripile ei de cloşcă stearpă, ştabii noii Securităţi conduc practic România.

Pentru contracararea mediatică a triumfului lui Traian Băsescu, Noua Securitate a declanşat operaţiunea Elena Udrea, duşmanul de clasă de serviciu. Că e o operaţiune mediatică susţinută de Noua Securitate ne-o dovedeşte faptul că se cere Parlamentului ridicarea imunităţii pentru arestarea preventivă şi nu doar pentru începerea urmăririi penale.

Ridicarea imunităţii pentru ancheta penală n-ar fi avut nici un impact mediatic într-o opinia publică suprasaturată de punerea sub acuzaţie a unor nume grele. S-a pariat pe impactul mediatic al arestării preventive.

N-a ieşit ce-a vrut Noua Securitate.

Cu toată scremerea Realităţii Tv, impactul mediatic a fost minim. Arestarea preventivă tot a Elenei Udrea, admisă de Liviu Dragnea, cel care ar fi trebuit arestat preventiv de zece ori pînă acum pentru corupţie, ocolit de Binomul SRI-DNA pentru că joacă după cum îi cîntă dublul mixt Florian Coldea-Codruţa Kovesi, a picat ca dracu.

S-a apelat atunci la ceea ce Noua Securitate consideră a fi Bomba nucleară: Punerea sub acuzare a lui Ion Iliescu pentru crime împotriva umanităţii.

Semnificaţia momentului nu poate fi înţeleasă decît dacă precizăm datele exacte ale Dosarului. Pe 19 iunie 2007 în Dosarul nr. 74/P/1998 al Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul General, Ion Iliescu e pus sub acuzare de către Procurorul Dan Voinea.

Pe 7 decembrie 2007, Procurorul General Codruţa Kovesi, luînd drept pretext o plîngere a lui Ion Iliescu împotriva Rezoluţiei, decide cu de la sine putere, scoaterea lui Ion Iliescu de sub urmărirea penală.

Dosarul e trimis Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului General.

Cum era de aşteptat, în 3 septembrie 2008, SUPC anunţă Decizia de NUP pentru Ion Iliescu.

Pe 9 aprilie 2009, aceeaşi Codruţa Kovesi decide cu de la sine putere salvarea lui Ion Iliescu şi în Dosarul Revoluţiei. E limpede că Codruţa Kovesi a îndeplinit ordinul de dublă salvare a lui Ion Iliescu.

Pe 5 februarie 2015, Procurorul General Tiberiu Niţu decide redeschiderea dosarului închis de predecesoarea Codruţa Kovesi.

La începutul lui martie 2015, ICCJ aprobă decizia de deschidere a Dosarului. Potrivit Comunicatului DIICOT, pe 16 octombrie 2015, Parchetul General decide prin Ordonanţa nr. 47/P/2014, schimbarea Încadrării juridice din participant, improrie la omor calificat în Crime împotriva umanităţii.

De remarcat, din start, saltul urieşesc în plan mediatic. Ion Iliescu putea fi considerat şi cu şanse doar prin simpla acuzaţie de complicitate la omor. În planul spectacolului, efectul ar fi fost nul. Alternativa e să acuzi pe cineva de Crime împotriva umanităţii.

Unde e şmecheria? Păi, tocmai în saltul acuzaţiei. Excelentă în planul spectacolului propagandistic acuzaţia e nulă în plan juridic. Cum să dovedeşti că chemarea minerilor a fost Crimă împotriva umanităţii?!

Articol preluat de pe cristoiublog.ro