În ultimele două săptămâni am văzut o revenire în forță a mișcărilor unioniste la Chișinău
. Nu mai e vorba despre câțiva nostalgici care își apără idealurile unioniste, nu mai e vorba nici despre reacția de contracarare a unei propagande ruse, la 200 de ani de la raptul Basarabiei, nici măcar despre câțiva rătăciți folosiți pentru a menține prezent spectrul amenințării românești, care să anime mișcările rusofone sau pro-ruse.
Deja vorbim despre manifestări substanțiale, cu mii de oameni în stradă, cu alte zeci de mii de susținători tăcuți sau inactivi. O situație care reclamă reflecție serioasă și la București. Dar ce a făcut oare ca acest curent să explodeze și să ajungă în prim planul agendei? Ce l-a transformat pe anonimul George Simion, dintr-un nume comun într-un actor relevant la Chișinău – suficient încât să fie expulzat? Nu discutăm aici despre efectul contrar al unei asemenea mișcări, nici măcar despre faptul că la București nu mitingul din fața ambasadei Republicii Moldova a fost subiectul sau idealurile unionistului Simion, ci expulzarea unui cetățean român de către autoritățile de la Chișinău, cu sau fără temei.
Nemulțumirea pro-europenilor e mare. S-au văzut, după 5 ani de guvernare, umiliți de către conducătorii partidelor pro-europene, de către oligarhii asociați acestora, de către opozanții din alte partide, pe motivul asocierii unor partide pro-europene cu corupția, cu furtul, cu malversațiuni chiar dacă încă neprobate pe deplin. Și o asemenea situație i-a împins către unica soluție pe care o parte dintre ei o mai consideră viabilă, trecerea Prutului de către DNA, eventual o conducere mai serioasă a statului care urmează să fie asigurată de către București, într-o ipotetică unire.
Să ne înțelegem: idealul unionist poate fi un bun obiectiv și scop în viață, o viziune futuristă de dezvoltare a relațiilor Republicii Moldova cu România. Poți să-l porți în suflet, fără să faci paradă de el, fără neapărat să-l evoci sau să-i fluturi steagurile cu ostentație. Pentru că și în acest caz, una e credința și aspirațiile, și alta realitatea și modul practic, pragmatic, de atingere a unor asemenea idealuri, chiar și pentru cei care-și doresc acest deznodământ.
În cazul Republicii Moldova de azi, în plină campanie electorală pentru alegerile locale, exhibiționismul unionist a avut două efecte perverse: a îndepărtat susținătorii și pe cei care-și vedeau idealul aici, dar îl țineau în suflet și-l protejau pentru a nu fi întinat - în primul rând prin expunerea nepotrivită și ostentativă în piață; în al doilea rând pentru pasivii adversari, rusofoni, pro-ruși sau moldoveniști, preocupați în actualele alegeri nu de a îl sprijini pe Igor Dodon și socialiștii săi pro-ruși, sau pe Zinaida Greceanâi, zâmbitoare din afișe, în care arată cu 15 ani mai tânără, ca primar de Chișinău, ci de gospodărirea orașului.
Ei bine, astăzi toată această grupare a fost mobilizată de tema parazit a unionismului la Chișinău și se pregătește să voteze împotriva acestei mișcări, care i-ar transforma în minoritate în România din majoritate sau etnie dominantă, privilegiată în fostul imperiu sovietic. Iar rezultatul, Doamne ferește, ar putea fi, dacă nu victoria la Primăria Chișinău, oricum blocarea capacității primarului Chirtoacă de a avea și un Consiliu Local partener pentru proiectele orașului.
Nici măcar dorința de a scăpa de bătaia de cap, de costuri și reforme nu e de înțeles. Indiferent de calea aleasă, România este stat membru în UE și NATO, iar pentru a face integrarea reală după o eventuală ipotetică unire, calea reformelor e inevitabilă. Deci, drumul pentru îndeplinirea angajamentelor din Acordurile de Asociere și Acordurile de liber schimb e fără întoarcere și acest lucru trebuie spus clar la Chișinău. În rest, deși resping orice interpretare ipotetică, pentru frumoșii visători idealiști, e bine să se gândească, dincolo de acceptul partenerilor și aliaților pentru ipotetica unire, dacă românii ar vota vreodată pentru unire, dacă acest lucru ar înseamna ieșirea din UE și renunțarea la garanțiile de securitate oferite astăzi de NATO.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.