Summitul de la Riga al Parteneriatului Estic este un moment politic relevant pentru Republica Moldova.
În primul rând pentru că va fi emis un raport de progres, ce va conține toți pașii pe care i-a îndeplinit Chișinăul pe calea reformelor și apropierii de Uniunea Europeană. Apoi pentru că documentul final ar trebui să stabilească o formulă cât mai relevantă privind perspectiva europeană a statelor partenere asociate la UE, Republica Moldova, Ucraina, Georgia.
Republica Moldova a fost protagonista acestui proces, fiind singurul stat care a beneficiat deja de liberalizarea vizelor. Ucraina și Georgia așteaptă o decizie la Riga pe această temă. Apoi nivelul reformelor pe dimensiunea controlului circulației cetățenilor și bunurilor era mai important, cel puțin până la alegerile din 30 noiembrie. Cât de mult va conta formula guvernului minoritar și numărul redus al reformelor inițiate de acesta la Chișinău, e greu de speculat, dar o anumită nemulțumire și preocupare europeană e vizibilă. Comparativ cu Ucraina și Georgia, Republica Moldova șiar putea păstra locul de prim plan în perspectiva drumului european.
Un al doilea element simbolic este cel legat de perspectiva europeană a statelor partenere asociate. E un punct sensibil și pentru Uniunea Europeană însăși, într- o perioadă de reticență și lipsă de apetență pentru a discuta noi implicări în reformele la răsărit sau atragerea statelor regiunii spre apropiere de UE, din partea Bruxellesului și a unui număr de state membre. Dar și un moment marcat de o slăbire dramatică a puterii de atracție a UE, a soft-power-ului european, a puterii de model a societăților europene, și ele măcinate de mișcări anti-imigrație, populiste, xenofobe, eurosceptice, islamofobe, izolaționiste, naționaliste, antisemite și așa mai departe, care au amenințat cu creerea chiar a două grupuri parlamentare distincte în Parlamentul European.
La ora la care scriam acest text, formula din declarația finală de la Riga e cel puțin neconvingătoare, și a fost prezentată de către ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, într-o audiere la 12 mai în fața comisiilor reunite de politică externă și afaceri europene ale Camerei Deputaților. Astfel, potrivit formulării agreate la acea oră, UE reafirma dreptul suveran al fiecărui partener (state asociate sau membre ale Parteneriatului Estic) de a-și stabili gradul de apropiere și nivelul de ambiție în relația cu Uniunea Europeană. O formulare „slabă”, respinsă de România și alte multe state europene, care propun menționarea explicită a perspectivei europene pentru statele partenere asociate. Negocierile erau în curs.
Partea plină a paharului este că mențiunea rupe o barieră anterioară, ridicată de multe din statele fondatoare ale UE, care subliniau faptul că politica de vecinătate nu este politică de integrare/extindere nici măcar pentru statele din zona teritorial contiguă a Estului European, pentru cele membre ale Parteneriatului Estic. Apoi că Parteneriatul Estic cu ale sale Acorduri de Asociere și Acorduri de Liber Schimb nu constituie antecamera integrării europene.
Formularea înseamnă faptul că UE acceptă, de această dată, aspirațiile statelor partenere asociate de integrare europeană în perspectivă, pe baza Tratatului UE și a criteriilor de la Copenhaga, acolo unde se menționează faptul că un stat EUROPEAN (Ucraina și Republica Moldova au fost recunoscute formal ca atare în documentele UE, Georgia încă nu) care îndeplinește criteriile de la Copenhaga – politice, economice – poate depune cererea pentru începerea negocierilor de aderare la UE (cererile se pot depune și anterior, ca semnal al angajamentului politic al statului potențial candidat, dar pasul efectiv se ia în discuție după îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, în cazul de față și după îndeplinirea angajamentelor din Acordul de Asociere și din Acordul de Liber Schimb, anterioare).
Că vor ști sau nu să valorifice această perspectivă, în forma actuala sau întărită, responsabilitatea revine pe deplin statelor aspirante.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.