Organizația Daech, autointitulată Statul Islamic, a marcat o schimbare majoră de strategie, urmând să treacă de la apelul la jihadiști individuali și “lupi singuratici” la pregătirea atacurilor teroriste masive împotriva statelor Occidentale, cu precădere Statele Unite și Franța.
Schimbarea de strategie a fost determinată de războiul din Yemen care a adus în prim plan franciza Al Qaeda în Peninsula Arabică – AQAP, care luptă împotriva rebelilor hutiți și care a câștigat masiv în fața ISIS la finanțatorii bogați din statele Golfului.
Până recent, strategia Statului Islamic era una de recrutare și atracție puternică pentru jihadiștii occidentali și din Orientul Mijlociu/ Africa de Nord pentru a se veni, a se pregăti și participa la lupte în Siria și Irak. Strategia a urmat izbucnirii mediatice a Statului Isalmic sub Al Baghdadi și ocupării unui teritoriu enorm în Irak și Siria, la origine pentru protejarea populației sunite, ulterior promovarea fiind făcută prin acte de cruzime împotriva locuitorilor de alte religii, a populației din regiunea ocupată și chiar împotriva propriilor soldați care-și ratau obiectivele militare în luptă. Mediatizarea puternică a cultivat brandul, fapt care a ajutat de două ori: la răspândirea terorii la nivel global și la cultivarea organizației teroriste ca brand peste cel al îmbătrânitei Al Qaeda.
A urmat suita de detașări a francizelor teroriste din Orientul Mijlociu și Africa, dar ulterior din întreaga lume, de la Al Qaeda sau din formulele independente și ralierea la Statul Islamic. Și aceasta din rațiuni de imagine și de impact pentru finanțatori, dar și pentru a întări atractivitatea pentru jihadiștii occidentali care se alăturau noilor structuri re-branduite și, firește, pentru a crește recrutările. În fine, impactul imaginilor transmise de televiziuni cu atrocitățile șocante produse de teroriștii Statului Islamic au consolidat această componentă, dar și pe cea a atractivității organizației pentru jihadiștii occidentali care să execute acțiuni in situ, la ei acasă, direct.
În etapa următoare, preocuparea a fost aceea de a recruta și determina atacuri prin radicalizare la distanță dar fără a avea legături cu atacatorii, lupi singurateci. A fost cea mai importantă găselniță a Statului Islamic: inventarea teroristului - om obișnuit. Atractivitatea se făcea de la distanță, oferta ideologică, religioasă era importantă, chiar dacă instrumentarul tehnic era oferit pe internet și nu prin comunicare directă. Atacatorii de tip nou nu mai luptau în teatre de operațiuni, nu intrau în moschei și nici nu frecventau grupurile radicalizate, nici măcar nu aveau contacte de comunicare virtuală și convorbiri cu jihadiști, ci doar se autoradicalizau pe net de unde-și luau și datele pentru ajutor tehnic. Pentru aceasta Statul Islamic s-a dotat cu manuale de pregătire în diferitele limbi ale statelor vizate, în special cele din coaliția anti-SI.
Acum rivalitatea cu AQAP pentru fondurile finanțatorilor terorismului a determinat trecerea la etapa următoare, aunțată deja de autoritățile americane: pregătirea unui atac masiv, în Occident. Cele mai agreate ținte rămân în ordine SUA și Franța, cea de a doua prin prisma numărului mare de jihadiști care se deplasează în Siria Irak sau Yemen și a dimensiunii relevante a comunității musulmane, alienate și fără speranțe. Ceea ce nu înseamnă că vreun stat occidental e scutit. Numai că valoarea țintei pe care ar reprezenta-o România sau Estonia e mult inferioară și impactul mai greu de vândut pentru “cauză” finanțatorilor.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.