Presupusa conferinţă de fondare la Cernăuţi a aşa-numitei Adunări a Românilor din Bucovina - organizaţie care a cerut statut special de autonomie pentru românii din nordul Bucovinei - a fost, de fapt, o diversiune destinată să destabilizeze situaţia din regiune.
Rusia a inventat din atmosferă separatismul românesc în Nordul Bucovinei, în clasicul război informațional pe care-l orchestrează cu asupra de măsură în Ucraina, ca și în România. Astfel atingea două obiective: ațâța publicul românesc mai slab de înger și partidele naționaliste românești marginale, dornice să se afirme, să apere conaționalii din zona Cernăuți cu zgomot; apoi crea artificial și adâncea, totodată, divergențe și falii între cei doi vecini, România și Ucraina, pentru a demonstra că nu e vorba doar despre minoritatea rusă sau despre ungurii și rutenii influențați de cele două state cu politici revizioniste, care acuzau guvernul și regimul de la Kiev de politici represive la adresa minorităților, ci e vorba despre toți vecinii Ucrainei care ar avea asemenea opinii.
Reuniunea cu pricina s-a dovedit un foc de paie. O făcătură care, cu atât mai falsă și inexistentă, cu cât se spera că va avea o influență mai mare. Atacul informaţional era menit să destabilizeze situaţia din Bucovina tolerantă, să provoace un conflict etnic pe fundalul crizei din Donbas, acolo unde Rusia derulează agresiunea militară împotriva Ucrainei, în regiunile din est, Donetsk și Lugansk. În fapt, s-a dovedit că reuniunea respectivă nu a avut niciodată loc. Apoi că în fruntea lor s-au plasat niște lideri inexistenţi ai comunității românești, Adunarea Românilor din Bucovina fiind condusă de „Dorina Chirtoacă şi Cornelia Rusu” – o inovație pentru a suna cunoscut prin apropierea de numele primarului Chișinăului Dorin Chirtoacă (care la data respectivă constituia noul Consiliu Local) și de Corina Fusu, deputat PL din Republica Moldova. În fine, și imaginile de la acea reuniune s-au dovedit falsuri, montaje realizate la alte momente și în alte conjuncturi, după cum a rezultat din studierea pozelor difuzate, care însoțeau știrea difuzată la origine în presa rusă, prin ricoșeu, din surse absconse.
Potrivit știrii difuzate, minoritatea românească astfel organizată se angaja „să lupte pentru un statut special de autonomie al etnicilor români în cadrul Ucrainei, iar toţi cei prezenţi au votat în unanimitate în favoarea acestei rezoluţii”. Dacă informațiile au fost inițial negate la nivel individual, mai mulţi lideri ai unor asociaţii culturale româneşti din Cernăuţi au dezminţit informaţia respectivă. Practic românii bucovineni nu aveau nimic de-a face nici cu reuniunea, nici cu făcătura mediatică, în niciun caz cu pretențiile separatiste machiate sub formula cererii de duplicare a statutului special pe care-l va obține Donbasul și în Bucovina, așa cum adunări de ruteni sau ungurii din Transcarpatia ar fi reclamat deja pentru regiunea în care trăiesc și români. Dacă Csibi Istvan, cunoscutul călău simbolic al lui Avram Iancu, rătăcea prin regiune incitând la separatism iar rutenii/rusinii sunt coordonați de Moscova în revendicările lor separatiste, în cazul românilor bucovineni, situația este complet diferită.
„În acest context, presa care a căzut victimă - direct şi indirect - propagandei ruse trebuie să dezmintă informaţia respectivă, pentru că aceasta nu este altceva decât o copiere a unei ştiri inventate în contextul unui amplu război informaţional care n-ar trebui să afecteze interesele comunităţii româneşti din Ucraina”, face apel Bucpress. Or, despre interesele românilor din Cernăuţi au dreptul să vorbească în primul rând românii autohtoni, susţine portalul de ştiri al etnicilor români din Cernăuţi.
Nu că românii bucovineni nu ar avea propriile doleanțe și nevoi. E un lucru cert. Dar nu le evocă în acești termeni și, în nici un caz, nu pentru a da argumente separatismului rus din Donbas. Românii s-au dovedit o minoritate loială statului în care trăiesc, au luptat alături de concetățenii majoritari ucraineni în Est, și-au apărat statul de reședință, și consideră că-și pot rezolva cel mai bine problemele dacă pot avea reprezentare în Parlament și în conducerile regionale și locale. Spre deosebire de autointitulații moldoveni din zona de sub a Basarabiei, regiunea Odesa, și aici cu multe nuanțe, românii din Ucraina s-au dovedit cea de-a doua minoritate ca mărime care are un comportament loial statului ucrainean în care trăiește. Poate și aici unii oficiali de la Kiev reflectează mai mult asupra separării staliniste a minorității românești în români și moldoveni.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.