Lupta împotriva organizației teroriste Daesh, autointitulată Stat Islamic, în Irak și mai ales în Siria, a dobândit valențe extrem de complexe după ultimele evoluții, elemente ce ar putea să fie și declanșatori ai valurilor de imigranți către Europa.
Astfel, primele întâmplări pozitive sunt: contribuția Turciei la acest efort, prin deschiderea aeroportului și a bazei americane de la Incirlic, de unde sunt permise atacurile aeriene cu avioane și drone americane contra Statuui Islamic, dar și contribuția comună a Turciei, alături de SUA, în combaterea SI. Această decizie l-a costat pe președintele Erdogan amenințarea cu moartea și ordinul de executare a sa din partea lui Al Baghdadi, liderul Statului Islamic. Turcia își dorește însă ca la frontiera sa siriană să nu apară o regiune sau un coridor controlat de forțele kurde. O solicitare care a fost confirmată de ambasadorul SUA la Ankara, care respinge o asemenea posibilitate. În schimb,
Turcia își dorește o zonă tampon la frontiera siriană, o zonă sub controlul Armatei Siriene Libere, unde să poată fi amplasate taberele cu cei circa 2 milioane de refugiați sirieni de pe teritoriul său. Nu este clar dacă SUA au achiesat la acest proiect, însă dezbaterea publică a unei asemenea eventualități, combinată cu reacția tacită a Germaniei, ulterior confirmarea publică a faptului că imigranții nu vor fi trimiși înapoi în statele europene pe unde au intrat în spațiul Schengen, par să fi determinat suprasarcina și valul de refugiați din ultimele 3 săptămâni.
În plus, Turcia își dorește schimbarea lui Bashar al Assad. Punct în care intră într-un curs de coliziune cu Federația Rusă, cea care face eforturi majore, în întâlniri cu Iranul, Arabia Saudită, Israelul, opoziția siriană, pentru a obține supraviețuirea lui al-Assad și formarea unui guvern de coaliție/de tranziție, care să-i garanteze conservarea avantajelor strategice pe care le deține în Siria, cu precădere vânzarea de arme și baza navală de la Tartus. Iar Rusia se agită puternic în această perioadă, pe o asemenea temă, și din dorința de a ieși din izolarea internațională post-anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei, vorbind chiar de o coaliție anti-teroristă (respingând, însă participarea la efortul împotriva ISIS) dar cu respectarea intereselor sale, eventual chiar adăugarea unor câștiguri în Ucraina.
Mai recent, informațiile arată că Rusia a deplasat avioane MIG 21 și MIG 29 în Siria, avioane care să se contrapună F15, F16 și F22 americane de la Incirlic, care atacă Statul Islamic, scopul formal fiind protejarea lui al-Assad. Această prezență militară directă a fost dezvăluită deja de Casa Albă, în timp ce Departamentul de Stat studiază date privind prezența trupelor ruse terestre pe teren la Mediterana, în Siria, luptând cu forțele de opoziție sunite. Deci Rusia se amestecă vizibil în blocarea efortului împotriva Statului Islamic, cu precădere împotriva lui Bashar al-Assad, pescuind în ape tulburi și încercând, cinic, să tragă profituri globale din drama siriană.
Eventualul efort rus de menținere a lui Bashar al-Assad și de subminare a intereselor americane (și turce) în regiune pare să fie complicat de pozițiile antagoniste din războiul sectar ce se desfășoară în regiune. Relația ruso-iraniană, bazată pe interesul menținerii și salvgardării regimului alawit (o sectă șiită) sirian al lui Bashar al-Assad și dorința Iranului de a menține coridorul de acces via Irak și Siria către Hezbollahul libanez, se ciocnește de poziția statelor din Golf, care susțin eliberarea sunită (majoritară) de sub controlul lui al-Assad și blocarea/întreruperea coridorului șiit iranian către Mediterană, pentru slăbirea capacității de intervenție iraniană de pe poziții sectare șiite în Bahrein, dar mai ales în Yemenul controlat de hutiți (altă sectă șiită).
Până la urmă, Statul Islamic s-a născut organizație teroristă (ca și Al Qaeda) din rațiunea „apărării suniților”. Deci finanțările obținute nu se produc exclusiv din partea fundamentaliștilor și a sprijinitorilor terorismului jihadist, ci și pe linia susținerii unor politici pragmatice pro-sunite și anti-șiite conturate în războiul sectar din regiune. O complicație în plus pentru teatrul de operațiuni din Orientul Mijlociu, acolo unde intervenția rusă se suprapune temporal cu suprasarcina invaziei și a exodului de migranți spre Centrul Europei.