În afara pierderilor majore pe care le-a suferit economia ucraineană și turismul din Ucraina după ocuparea și anexarea Crimeii, prin intermediul „omuleților verzi” de către Rusia, o nouă problemă majoră este pe agenda autorităților ucrainene.
Ca și cum Kievul nu era deja preocupat de războiul hibrid din Donbas, purtat de separatiști proruși finanțați, înarmați și conduși de trupe ruse, și de situația internă economică a țării. Dilema vizează modul în care ar trebui Ucraina să se raporteze la proprietățile sale din regiune.
În plan legal, Ucraina a pregătit un proces la Curtea Internațională de Justiție de la Haga vizând anexarea Crimeii, pe temeiurile agresiunii militare și a raptului teritorial săvârșit de către Rusia. Ucraina, ca și întreaga lume, nu recunoaște această modificare de frontiere prin forța armelor, chiar dacă Rusia a creat aparența legală a unui referendum – dar întro regiune ocupată, consultare derulată unilateral, sub amenințarea automatelor și fără nicio verificare a veridicității rezultatelor sale, sau a exprimării libere a locuitorilor.
De aici rezultă și principala problemă legată de proprietățile din regiune: cele private au proprietari, recunoscuți sau nu de statul rus, care se îndreaptă împotriva statului rus pentru a recupera proprietățile și, eventual, împotriva statului ucrainean, pe baza unor contracte de servicii existente, dar lesne de denunțat în baza clauzei de forță majoră. Ce se întâmplă însă cu proprietățile de stat? Ce se întâmplă cu firmele de stat ucrainene care au proprietăți, construcții, bunuri lăsate în Crimeea, pe care nu le pot utiliza și nu le pot exploata? Nu mai vorbim despre resursele naturale, mai ales cele din platoul continental.
De aici izvorâște dilema: se îndreaptă firmele de stat ucrainene împotriva statului rus, a noilor proprietari care au preluat samavolnic bunurile companiilor ucrainene? În care curți internaționale poate fi purtat un asemenea proces? Care e succesiunea la tratate și dacă nu cumva chiar simpla trimitere în judecată ar presupune în subsidiar recunoașterea controlului statului rus asupra regiunii?
Dacă la Haga se pregătesc marile procese ale agresiunii militare împotriva Ucrainei și anexării Crimeii prin rapt teritorial, în cazul firmelor, competente sunt alte instanțe internaționale. Iată că, săptămâna trecută, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei condus de Arseni Iațeniuk a luat decizia de a cere firmei de stat Naftogaz Ukrainy – care gestionează resursele naționale de gaz - și ministrului Energiei, să acceseze consultanță juridică în așa fel încât să protejeze drepturile și interesele Ucrainei în disputele legate de pierderea de proprietate în Crimeea, incapacitatea de a utiliza bunurile aflate în proprietate sa și pierderea veniturilor relative la ocuparea peninsulei Crimeea de către Rusia.
Este un gest temerar care complică și mai mult situația internațională a Rusiei, mai ales că există deja precedente în acest domeniu, e adevărat, precedente private. Multimiliardarul Mihail Hodorkovski, eliberat din închisoare, a lansat procesul pentru recuperarea bunurilor firmei pe care a condus-o, Yukos, dar unde erau acționari mari fonduri internaționale de investiții și acționari particulari din întreaga lume, cu precădere americani. Ca urmare a câștigării procesului la Curtea de Arbitraj de la Stockholm, statul rus a fost condamnat, la 18 iulie 2014, la plata a 50 de miliarde de dolari, sentință executată în unele state prin înghețarea și confiscarea bunurilor și resurselor statului rus din bănci. În același timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Rusia să plătească acționarilor Yukos despăgubiri de 1,87 miliarde dolari. Alte sume au fost cerute și câștigate împotriva firmei de stat Rosneft, care a preluat activele Yukos. Un exemplu lesne de urmat.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.