Preocuparea pentru ieşirea la „mările calde” este pentru Federația Rusă una strategică ce datează de la Testamentul lui Petru cel Mare, care recomanda controlul strâmtorilor de la Bosfor şi Dardanele.
Rusia beneficiază de o singură bază în Estul Mediteranei, la Tartus, în Siria, într-o zonă alawită pentru care o eventuală răsturnare a lui Bashar al Assad nu mai garantează continuitatea. De aceea, Moscova a declanşat, în urmă cu trei ani, o ofensivă majoră pentru a obține amplasarea unei baze militare sau măcar o formă de utilizare comună cu o țară parteneră a unui port maritim la Mediterana.
Primele vizate au fost, fireşte, statele cu probleme financiare majore, dar şi cele unde investițiile ruse în economie erau dominante. În urmă cu doi ani, Muntenegru a primit propunerea „reciproc avantajoasă” de a împărți drepturile de operare a portului Bar cu marina militară a Rusiei. Grecia a fost, la rândul său, sondată de administrația de la Kremlin, contra unor beneficii financiare importante. Şi Egiptul a fost subiectul acțiunii de seducție din partea Moscovei.
În data de 25 februarie, președintele Ciprului, Nicos Anastasiades, s-a întâlnit la Moscova cu omologul său rus, Vladimir Putin, prilej cu care a fost semnat acordul de cooperare militară dintre cele două state. Elementul central al înțelegerii augmentate vizează posibilitatea ca forțele navale ruse să utilizeze porturile cipriote pentru mentenanță și alimentare. Vladimir Putin a susținut că acordul priveşte în principal navele din cadrul Marinei ruse implicate în operațiuni internaționale de luptă împotriva terorismului şi a pirateriei. „Nu cred că ar trebui să provoace îngrijorări undeva. Rusia a obținut permisiunea ca navele Marinei sale să folosească porturile din întreaga lume pentru a se realimenta şi a fi supuse unor operațiuni de mentenanță, acorduri care permit Moscovei să-şi extindă prezența militară la nivel global”, a declarat Vladimir Putin.
Din sursele presei rezultă că navele ruse au efectuat deja escale la Limasol. În contrapartidă, pe lângă datele livrate de către Nicosia privind acționariatul off shore-urilor înregistrate în insulă şi banii diferiților oficiali şi potentați ai regimului rus, aflați în conturi aici, liderii celor două state au încheiat un număr de opt acorduri și două memorandumuri cu Banca Centrală a Rusiei și unul în domeniul investițiilor. Una din condițiile de fond a fost restructurarea datoriei de 2,5 miliarde de euro pe care Nicosia o are față de Rusia, totul, evident, sub cupola „revitalizării cooperării strategice dintre cei doi actori”.
Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Marie Harf, a sancționat recentul acord dintre Cipru şi Rusia, arătându-şi nemulțumirea profundă pe această direcție: „Această perioadă nu este una pentru a face afaceri, ca de obicei, cu Rusia. Am subliniat, cu partenerii şi aliații noştri europeni, importanța unității în presiunile față de Rusia pentru a opri conflictul din Estul Ucrainei. Este cu siguranță ceva la care ținem foarte mult”. După militarizarea Mării Negre, iată că Moscova are pretenții de extindere a capabilităților militare şi maritime în Estul Mediteranei. O asemenea perspectivă devine îngrijorătoare nu numai pentru partenerii europeni, ci pentru Orientul Mijlociu, dar şi pentru echilibrul global. E de văzut însă dacă nivelul de ambiție al Moscovei este acordat cu nivelul resurselor financiare şi al capacității tehnologice necesare pentru ambițiile globale renăscute ale lui Putin.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.