La Chișinău am văzut un episod al construirii guvernului de coaliție al Alianței pentru Integrare Europeană alcătuit din PL (Mihai Ghimpu), PD(Marian Lupu/Vlad Plahotniuc) și PLDM(Vlad Filat), ultimul fiind cel mai mare partid din coaliție și urmând să dea Premierul.
Un episod extrem de interesant, după respingerea în coaliție a lui Vlad Filat ca premier (și pe baza unor arierate de imagine, și a unor implicări de natură juridică a sa și a familiei), a fost nominalizarea informală a ministrului interimar al Educației, Maia Sandu, ca premier interimar.
Doamna Maia Sandu are toate avantajele pentru o ofensivă de imagine și de reclădire a speranței în Alianța pentru Integrare Europeană 3. Este școlită în SUA, fost șef de oficiu la Banca Mondială, femeie, frumoasă, deșteaptă, cultivată și cu o imagine politică deosebită. Astfel, Maia Sandu a știut să valorifice (după model Ponta în România) televizarea începutului ședințelor de guvern, acolo unde, de fiecare dată a știut să se promoveze în calitatea de contestatar al tarelor sistemului, principiu de contrapunere pentru premierul fără studii Gaburici și vorbitor excelent de limba română.
Maia Sandu și-a creat și o aură de luptător împotriva corupției prin poziții luate la nivelul guvernului în cazul jafului de 1 mld: a cerut mai întâi distribuția raportului Kroll în Guvern, apoi publicarea lui, s-a pronunțat în mod repetat pentru condamnarea vinovaților, pentru justiție independentă și o luptă reală împotriva corupției. O imagine bine constituită și definită pentru un politician, elemente care au acoperit un episod mai puțin fericit consemnat la nivelul cunoscătorilor și care expunea o legătură personală cu șeful său de partid și de guvern la acea oră, Vlad Filat.
Maia Sandu a încercat deci să-și continue jocul odată devenită premier desemnat prin condiționarea la nivelul partidelor coaliției a unor elemente ce țineau de imaginea și programul său. Și nu erau artificiale: valorificarea imaginii sale pozitive la nivel intern și extern și constituirea sa ca și garant al reformelor în domeniul independenței justiției, statului de drept și a combaterii corupției reclamă și aceste condiții puse la preluarea mandatului de prim-ministru. Unele au fost considerate excesive- cele legate de nominalizările partidelor coaliției la funcții din justiție, altele ca fiind expresia dorinței de preluare a puterii reale - nominalizarea miniștrilor dintre propunerile coaliției, cu respectarea proporției. În acest ultim caz, motivația reală era cea a profesionalismului și a celor mai buni candidați din cei trei propuși de fiecare partid al coaliției pentru fiecare funcție, și nu varianta ruletei rusești sau a guvernului servit de către partide, ea fiind doar desemnată să-l conducă.
La ora la care scriu acest text, predicția mea de după anularea întâlnirii de joi, ora 16, cu PD, pentru a obține de la acesta voturile pentru investitură s-a dovedit reală. Coaliția nu o poate accepta pe Maia Sandu ca premier, lucru care probabil se va fi consemnat la publicarea editorialului. Cert este că exercițiul a permis PLDM un alt câștig, de data asta față de Partidul Popular European din Moldova al lui Iurie Leancă, fostul său membru de partid și premier, partid care nu e încă înregistrat și nu a intrat în majoritate.
Astfel, pentru a evita drenarea voturilor spre un partid pro-european rămas în opoziție, cu imagine bună, Alianța pentru Integrare Europeană putea să implice un lider reprezentativ al PPEM și cu rezultate la ultimele alegeri ca Ministru în guvern. Jocul nu e pierdut, odată ce Vicepremierul pentru reintegrare a rămas neasumat și urmează să fie atribuit prin consens inclusiv cu partenerii de dezvoltare, după stabilirea restului membrilor guvernului. Totuși introducerea Maiei Sandu ca principiu de coagulare a speranței, ea fiind membru PLDM, îl scoate din statutul de speranță pe Iurie Leancă, și el afectat de semnături date direct pe actele de privatizare și pe cele ce au stat la baza manevrei de escrocare a 1 miliard din Banca de Economii a Moldovei. Nu că ar fi vinovat, asta vor stabili organele de anchetă, dar implicarea sa e de netăgăduit ca prim-ministru, ceea ce Maia Sandu nu are ca pată în biografie. Deci speranța se canalizează ca rezervă tot la un partid al Alianței pentru Integrare Europeană, fapt ce diminuează drastic spațiul de manevră al PPEM.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.