O știre din această săptămână a risipit definitiv și ultimele dubii privind făcătura cu asasinarea liderului opoziției ruse, Boris Nemtsov, sub zidurile Kremlinului.
S-a dovedit astfel faptul că presupușii asasini arestați (unul ucis în cursul arestării) nu au nimic de a face cu atentatul, ci au fost doar țapi ispășitori pentru a permite autorităților ruse să acopere adevărata operațiune și pe autorii reali și să detensioneze reacțiile publice de condamnare a asasinatului politic. Testele biologice au relevat că cei doi presupuși asasini ceceni nu s-au aflat în maşina cu care s-a deplasat asasinul lui Nemţov, a declarat Samsudin Takaev, avocatul unuia din principalii suspecţi, Zaur Dadaev. Al doilea test efectuat în pădurea de lângă satul în care se presupune că acuzatul principal s-a ascuns după crimă, nu a dat, de asemenea, niciun rezultat, a spus el, în sensul în care clientul său nu s-a aflat niciodată în acea localitate, acolo unde indicaseră procurorii că ar fi fost.
Rezultatele testelor criminalistice efectuate în autoturismul ZAZ Chance de la bordul căruia - după cum au spus oficialii ruşi - au fost trase focuri de armă mortale asupra opozantului rus Boris Nemţov, la sfârşitul lunii februarie, în apropiere de Kremlin - i-a scos din cauză pe cei cinci suspecţi, toţi originari din Caucazul de Nord rus, din Cecenia, care au fost arestaţi în cadrul anchetei asupra morţii lui Nemţov, relatează mass-media rusă. Ancheta preliminară în cazul uciderii lui Nemţov a fost prelungită până la sfârşitul lunii august. Însă datele fundamentale arată că, la această oră, nu există nici un fel de element care să demonstreze „varianta cecenă” vândută de autorități publicului la acea vreme, și nici un alt posibil vinovat nu este astăzi investigat. Practic asasinatul politic se dovedește a fi perfect: Boris Nemtsov a fost victima unei operațiuni speciale, care nu a lăsat urme.
Trebuie reamintit faptul că liderul opoziției ruse a fost asasinat și i s-au ridicat, în cadrul investigației, nu-i așa, toate datele și computerele deținute acasă și la birou, el lucrând la un raport ce a fost difuzat postmortem, refăcut de colaboratorii săi din informațiile pe care reușise să le circule. Documentul subliniază implicarea directă a Rusiei în agresiunea militară din Estul Ucrainei, cu trupe regulate, cu armamente și elemente de comandă și control ale Armatei ruse dar, totodată, și faptul că militarii ruși, care mureau sau erau răniți sau capturați în Estul Ucrainei, erau abandonați de autoritățile ruse și nu beneficiau de drepturile unor soldați care-și apăraseră țara tocmai din cauza caracterului ilegal și disimulat al prezenței lor în Ucraina.
Până la apariția Raportului Nemtsov, Rusia negase participarea directă la agresiunea din Estul Ucrainei, sau accepta faptul că numeroși voluntari ruși se oferiseră să lupte pentru a apăra co-etnicii din regiunea separatistă, dar că statul rus nu fusese direct implicat, ulterior că se implicase doar în tolerarea acestor recrutări și intrări ilegale în Ucraina. Pe acest fond de minciună, disimulare, război hibrid și lawfare - război legal, au apărut și cele mai absurde afirmații publice ale unor oficiali ruși: soldații ruși identificați sau morți în Ucraina erau fie în vacanță, fie se rătăciseră în Donbas, dincolo de frontiera ruso- ucraineană, iar ceilalți capturați în operațiuni din Estul Ucrainei își ceruseră deja lăsarea la vatră și ar fi avut toți documente de renunțare la pozițiile din armata rusă.
În fapt, acest război de propagandă a fost utilizat doar pentru a permite autorităților ruse o negare legală, nici măcar credibilă, și forțarea propagandei interne de acoperire a unor acțiuni de agresor împotriva unui stat vecin, cu încălcarea normelor dreptului internațional, a Cartei ONU și a documentelor finale de la Helsinki. Rusia s-a dovedit revizionistă și revanșardă chiar de la discursul lui Vladimir Putin de la 18 martie 2014, după anexarea Crimeii, când a clamat dreptul unilateral de apărare a rușilor, rusofonilor și compatrioților din spațiul post sovietic și de alipire a teritoriilor locuite de aceștia la Federația Rusă. În schimb, soldații morți în Donbas nu au drepturi de pensie, la succesiune sau la o înmormântare cuvenită, pentru că Rusia neagă prezența lor pe teren.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.