Aventura Rusiei lui Vladimir Putin în Ucraina, anexarea Crimeii și agresiunea militară hibridă neasumată, prin intermediari, din Estul Ucrainei, începe să facă victime în rândul populației.
Efectele sunt majore, și nu mai vizează firava opoziție politică și dizidenții, cât clasa muncitoare, altădată baza de încredere a regimului autoritar al siloviki, înființat și patronat de Putin.
Astfel, muncitorii de pe întreg teritoriul Rusiei au început să se revolte și să intre în grevă, pe motiv că de ceva vreme nu și-au mai primit salariile. Aceasta este prima reacţie la nivel naţional împotriva politicilor economice ale lui Vladimir Putin, afectate direct și de sancțiunile determinate de războiul cu Ucraina, dar și de scăderea prețului petrolului. Nemulțumirile clasei muncitoare rusești au ajuns să se extindă în marea majoritatea a regiunilor țării și să atingă tot mai multe domenii.
În provincia Zabaikal, aflată la granița cu China, neajunsurile și frustrările pe care locuitorii regiunii le-au acumulat în ultima perioadă au determinat cadrele didactice să recurgă la greve și proteste de amploare, fiind prima astfel de acţiune a profesorilor ruşi după ani buni. Deși guvernatorul regional i-a implorat pe aceștia să lucreze fără salarii din motive patriotice, greva a continuat.
Ulterior, Vladimir Putin a catalogat o astfel de acțiune de-a dreptul absurdă, considerând că „da, este un lucru serios atunci când nu sunt plătite salariile, dar nu de-ajuns de serios încât să nu veniţi la muncă”. Încercând în același timp să găsească o justificare a noilor realități economice, guvernatorul Konstantin Ilkovsky a adăugat că guvernul federal a întârziat plata beneficiilor din impozite, cauzând astfel o întârziere în plata salariilor.
Problema a fost resimțită și la uzina metalurgică Kacikanarsk din Munții Ural, specializată în obținerea de vanadiu. Aici, lucrătorii au recurs la o grevă „lentă”, prin încetinirea capacităților de lucru, din cauza restructurărilor ce au avut loc în luna martie.
De asemenea, și alte centre industriale prestigioase - mai ales în perioada comunistă - au luat parte la astfel de acțiuni. Conducerea unei renumite fabrici de tractoare din orașul Celiabinsk a trebuit să își trimită muncitorii acasă într-un concediu forțat, o dată pe săptămână, sub motivația cinică ca aceştia să stea în apartamentele lor pe timpul iernii.
Și aproape de granița cu Estonia, lucrătorii unei fabrici de asamblare a autoturismelor marca Ford au intrat în grevă, pentru a protesta ca urmare a reducerilor salariale din cauza prăbuşirii pieţei auto din Rusia.
De departe însă, mesajul lansat în timpul protestului muncitorilor din Siberia de la noul centru spațial național - Cosmodromul Vostocini - a făcut înconjurul lumii. Disperați, oamenii au decis să inscripționeze mesaje pe acoperișurile clădirilor din satul construit pentru muncitori, în care îi cer președintelui să intervină. „Dragă Vladimir Putin! Am muncit patru luni fără să fim plătiți! Salvează muncitorii! Vrem să muncim!”
În prezent, companiile ruse tind să evite restructurările pentru a limita plata salariilor compensatorii sau poate pentru a scăpa de furia oficialilor care încearcă să reducă şomajul în districtul lor. În aceste condiții, și pentru că este de aşteptat ca situaţia economiei ruse să se înrăutăţească anul acesta şi cel următor, mulţi muncitori sunt neplătiţi sau trimişi în „vacanţe” nedorite.
Valoarea salariilor neplătite a crescut la 1 aprilie la aproximativ 56 milioane de dolari, potrivit serviciului de statistică rus. Cifra aceasta reprezintă o creştere de 15% comparativ cu anul trecut, însă experţii susţin că acest lucru nu cuprinde şi sumele reduse ale muncitorilor care au fost trimiși acasă în timpul crizei.
Iată că patriotismul stârnit de anexarea Crimeii și amplificat de propaganda rusă nu a ținut mult timp de foame iar costurile crizei economice, a economiei nerestructurate, a corupției din statul rus, toate ajung la propria populație.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.