După semnarea acordurilor 5+1 cu Iranul privind controlul activităților nucleare civile, acceptarea inspecțiilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică și controlul siturilor presupuselor activități și cercetări nucleare militare din Iran, Teheranul a revenit brusc în zona propunerilor de soluționare a marilor probleme din Orientul Mijlociu.
Astfel, Iranul pregăteşte negocieri cu cele șase state din Golf, în scopul aplanării divergenţelor legate de conflictele din Siria şi Yemen şi pentru a combate eficient gruparea radicalsunită Statul Islamic, potrivit ministrului adjunct de externe de la Teheran, Hossein Amir Abdollahian.
Discuțiile cu Bahrain, Qatar, Kuweit, Oman, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite vor avea loc într-un stat din regiune sau într-o locație neutră. În opinia Teheranului, obiectivul înfrângerii Statului Islamic nu va putea fi atins, în absenţa unei politici comune cu privire la Siria şi Yemen. Potrivit surselor iraniene, există de asemenea, posibilitatea ca Turcia să se alăture discuţiilor. Teheranul încearcă astfel să propună o soluție regională conflictelor ce implică, pe fond, rivalitatea sectară sunito-șiită și instrumentul radical sunit apărut pentru „apărarea suniților din regiune”, organizația teroristă Daesh, autointitulată Stat Islamic. Eradicarea acestui flagel, preocupant și condamnat de întreaga comunitate internațională, este încercată de Iran fără a include statele occidentale și prezența SUA și a statelor europene în Orientul Mijlociu. O formulă în care dominația sa în negocieri este extrem de vizibilă și aduce dividende majore imaginii și intereselor sale în primul rând în Orientul Mijlociu și în Golf, dar și imaginii de putere regională.
De altfel, izolaționismul de statele occidentale și dialogul sunito-șiit este plasat și în contextul religios-politic al dezbaterilor în sânul Islamului, acolo unde „necredincioșii” creștini și evrei nu ar avea cum să-și găsească locul. Mai grav este că un număr de state arabe par să fie atrase de formulele de negociere cu Iranul, în primul rând ca o reacție la deschiderea diplomatică, o tentativă de a soluționa propriile probleme interne cu populațiile șiite și, mai ales, indirect, ca o recunoaștere a puterii reale a Teheranului și a influenței majore pe care o are într-un număr mare de state arabe.
Iranul a luat avânt și amenință să domine în viitorul apropiat toate aceste discuții de pace în care a fost așteptat și s-a implicat, în multe cazuri asumându-și conducerea discuțiilor. Rivalitatea cu Arabia Saudită rămâne, ca și temerile statelor din Golf privind perspectiva unui război sectar pe baza rivalităților sunițișiiți, în statele regiunii. De altfel Israelul a fost unul din statele cele mai vehemente în a avertiza în legătură cu avântul pe care-l va lua un Iran revenit din izolarea internațională și fără încorsetarea limitărilor date de embargoul pe tehnologie și armament, respectiv pe vânzările de petrol.
Poate nu întâmplător, Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite a reușit să aprobe un nou plan pentru pace în Siria, adoptat - pentru prima dată în doi ani - în unanimitate de cei 15 membri(Venezuela s-a disociat de unele puncte din comunicat, dar nu e un membru permanent cu drept de veto și, în mare, a acceptat varianta). Iniţiativa de pace, care urmează să demareze în septembrie, pare să fie, în subsidiar, rezultatul negocierilor SUA-Iran și ar presupune o tranziție gestionată la un regim post-Assad, dar cu participarea forțelor guvernamentale actuale, prin intermediul a patru grupuri de lucru care să discute toate temele reconstrucției statale din Siria: securitatea şi apărarea, contraterorismul, chestiunile politice şi juridice, precum şi reconstrucţia.
Perspectiva realizării reale a unor asemenea lovituri diplomatice de soluționare a conflictelor regionale prelungite ar crește exponențial presti giul Iranului și i-ar da oportunități majore în regiune.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.