Omul de afaceri Chiril Gaburici este noul premier desemnat al Republicii Moldova. După căderea la vot a guvernului minoritar Leancă 2, cel care nu a reuşit să strângă nici un vot în plus faţă de cele 42 de voturi ale PDM şi PLDM, majoritatea de susţinere parlamentară împreună cu Partidul Comuniştilor lui Vladimir Voronin a optat pentru varianta unui Guvern de tip Vasile Tarlev, fostul director al fabricii „Bucuria” ca soluţie.
La 38 de ani, Gaburici este un premier foarte tânăr, dar cu băgată activitate în bussiness. Iar formula de majoritate ne duce către un guvern de administrare a activităţii economice, profund subordonat intereselor şi liderilor de partid care l-au promovat, înclinat spre afaceri sau măcar gestiunea realităţii economice curente din Republica Moldova.
Fiind guvern minoritar, aşteptarea pentru reforme este mult mai redusă. Din păcate cred că asta-şi doreau şi unii funcţionari şi politicieni europeni, care se speriaseră de perspectiva ca Republica Moldova să reuşească prea repede, în orice caz înainte ca relaţiile UE-Rusia să fie reaşezate. Ce s-ar fi făcut cu un stat pornit puternic pe calea reformelor, cu criteriile de la Copenhaga îndeplinite şi cererea de începere a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană depusă? O respingeau a priori?
De aceea varianta prezentă satisface toate părţile. Nu bagă spaima în oase nici politicienilor de la Chişinău prea puţini atraşi de modelul reformei justiţiei din România şi de lungul şir încolonat către instanţe şi aresturi, lasă şi afaceriştilor şi oligarhilor din spatele politicului spaţiul de manevră pentru a-şi vedea de afaceri şi a prospera, cu un premier docil şi ascultător, dar bun organizator, care nu lasă ţara de izbelişte, nici nu o reformează, şi permite şi marelor afaceri să se dezvolte, la umbra sa. Bun ca apa sfinţită, bun manager, acceptabil şi comuniştilor, fără ambiţii sau porniri naţionale – doar a făcut Universitatea Slavonă.
Şi dacă Guvernul minoritar face şi reforme? Cel mai bun guvern, ca administrator, a fost în România Guvernul Năstase. Şi chiar dacă a fugit de reformele din justiţie şi lupta împotriva corupţiei ca dracu’ de tămâie, totuşi pentru a încheia negocierile de aderare la Uniunea Europeană, a încropit PNA şi a pus un ministru al Justiţiei care să pornească reformele. Reforme care, 10 ani mai târziu, au zgâlţâit din temelii clasa politică de la Bucureşti şi au schimbat modelul de cleptocraţie spre unul ce anunţă perspectiva bunei guvernări.
Republica Moldova e la început de drum, cu acest guvern minoritar, majoritatea de susţinere stânga-dreapta şi guvernul condus de un om de afaceri. Dar Guvernul se va judeca prin finalitate. Sunt sceptic, pentru că aşa o arată toate datele din pedigriul unei asemenea construcţii. Dar dacă e mai coerent, mai activ şi mai orientat spre obiective decât Alianţa pentru Integrare Europeană? Cu toată răcirea anticipată a relaţiilor cu România.