În război orice lovitură e bună, pentru că distruge inamicul. Cu cât mai puternic, mai dureros, cu atât mai bine.
Și orice armă care aduce costuri de personal majore este binevenită. Doar că nu întotdeauna acest tip de abordare e unul consistent cu regulile războiului sau cu principiile evitării efectelor secundare, ale uciderii civililor și creării unui impact major al rănilor acestora.
Este motivul pentru care comunitatea internațională a discutat despre limitările utilizării armelor nucleare, neproliferării și evitării unui al treilea război mondial, a distrugerii reciproc asigurate și a perspectivei încheierii vieții pe pământ. Mai aproape de realitate și discutând idealismul pacifist sau curățenia războiului, regulile au impus renunțarea la minele anti-personal, cu efect major asupra civililor și unul din cei mai mari creatori de invalizi din răniții de supraviețuiesc. Nu în ultimul rând, bombele cu fragmentație au fost respinse de peste 100 de state și condamnată utilizarea lor de către ONU.
E dificil să impui, într-o lume căzută în real politik și pregătită să accepte chiar existența încălcării de reguli – precum anexarea Crimeii de către Rusia - sau să se obișnuiască cu acțiunile zilnice extreme de terorism ale Statului Isamic, mediatizate pe scară largă, o agendă de limitare a elementelor războiului murdar. Totuși, efortul alianței împotriva bombelor cu fragmentație este de salutat!
O replică ar putea veni oricând pe linia războiului cibernetic, acolo unde milioane de date personale ale utilizatorilor funcționari publici americani au fost extrase de pe servere, cu amprentă sau parolă cu tot. Aici îți pierzi identitatea cu totul, individualitatea și secretul convorbirilor, datele private. Și, totuși, un acord în acest domeniu nu a fost încă stabilit pentru că, nu-i așa, nu mor oameni. Te dezumanizează, te duplică și-ți controlează viața, îți fură resursele tale și ale familiei, dar măcar nu mori.
Coaliția Împotriva Muniției cu Fragmentație a dat publicității raportul său anual, care anunță 55.000 de morți ca urmare a exploziei bombelor cu fragmentație. Acestea sunt dispozitive ce nu explodează la impact, ci pot exploda mult după momentul lansării lor, și se constituie în multiplicatori de morți și răniți, cu precădere împotriva personalului și a civililor spațiului țintă unde au fost lansate. În ciuda existenței acestui acord și a monitorizării prezenței și utilizării bombelor cu fragmentație la nivel global, firmele au investit peste 17 miliarde de lire sterline în construcția de bombe și proiectile cu fragmentație și mai mult de 150 de instituții financiare și bancare investesc în această producție, în ciuda interdicției globale de utilizare a acestui tip de muniție, interdicție datând din 2008, și a datelor care arată că 92% din victimele bombelor cu fragmentație sunt civili, nu personal militar implicat în lupte.
Guvernul Siriei a folosit bombe cu fragmentație lansate din avion, în mijlocul anului 2012, și trag și astăzi cu rachete cu muniție cu fragmentație. ISIS a lansat rachete cu muniție cu fragmentație în cea de a doua jumătate a anului 2014. Arabia Saudită a lansat asemenea bombe în Yemen anul acesta, în timp ce atât forțele rebele pro-ruse, cât și forțele guvernamentale ucrainene au lansat bombe cu fragmentație în perioada 2014-februarie 2015 în Do netsk și Luhansk. Și în Libia, bombele cu fragmentație au fost lansate în două locații, la începutul lui 2015, dar nu s-a putut determina cine e răspunzător de intervenția respectivă, în timp ce forțele armate din Sudan au lansat bombe cu fragmentație din avion în Kordofanul de Sud, în prima jumătate a anului curent, anterior pe tot parcursul anului 2012.
Marea Britanie a fost luată în colimator pentru armele vândute în Arabia Saudită și pentru modul în care sunt ele utilizate în Yemen. „Marea Britanie ar trebui să condamne utilizarea bombelor cu fragmentație în Yemen, așa cum condamnă utilizarea lor în Sudan, Siria și Ucraina anul acesta”, susține Thomas Nash, directorul organizației Articolul 36, cu sediul central la Londra.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.