Vineri spre sâmbătă noaptea a fost asasinat liderul opoziției liberale ruse, Boris Nemțov.
Vicepremier pentru reforme al lui Elțîn, Nemțov a fost împușcat pe la spate în apropierea Kremlinului, dintro mașină, 4 focuri de armă străpungându-i pieptul. A murit pe loc.
L-am cunoscut pe Boris, am râs, am discutat, am mâncat și am băut vin roșu cu el (lucru inedit pentru un rus). Voluntar și vocal, critic acerb al lui Vladimir Putin care i-a fost subordonat - „de-a dreptul tern și insipid, nu l-am remarcat niciodată”, a spus el – Nemțov a ales să-și respecte convingerile și să întărească opoziția liberală și nu pe cea comunistă și naționalistă. A crezut în vocația democratică a Rusiei, în perspectiva integrării sale în Occident, în UE și NATO. S-a încăpățânat să creadă asta și după lansarea doctrinei Putin și a „democrației suverane”, a „democrației gestionate, conduse” de la Kremlin.
Asasinarea lui Nemțov, cu o zi înaintea unui marș de protest al opoziției, poate oricând fi un declanșator de evenimente mai contondente, a unei crize mai largi (Putin a vorbit deja despre o provocare). Nemțov a fost un critic înverșunat al războiului purtat de Rusia în Ucraina, a fost în Maidan, și urma să publice un raport cu probele prezenței armatei ruse și a coordonării operațiunilor din Estul Ucrainei de către Moscova
Dar asasinarea lui Nemțov mai probează un lucru: slăbiciunile tot mai vizibile ale lui Vladimir Putin, a regimului de siloviki ce coordonează și căpușează companiile energetice. Cum altfel am putea interpreta un lider ce clamează 86% susținere publică în sondajele de opinie, dar care nu are alte instrumente decât armata, constrângerea energetică și agresiunea militară pentru a-și menține flota rusă în Crimeea. Și care nu-și poate convinge vecinul cu nici un proiect atractiv, de aceea e obligat să-i invadeze teritoriul într-un război hibrid prin intermediari, ce se dovedește tot mai mult un război ruso-ucrainean neasumat!
Putin știe că susținerea sa e conjuncturală și că sistemul său nu mai are resurse, nu mai poate livra pentru establishment și mai ales pentru propriul popor. Și nu mai are nici idei, și-a anulat resursele de transfer tehnologic și a eșuat într-un stat petrolier clasic, fără inventivitate și fără perspective. Știe că rușii muncesc din ce în ce mai puțin, munca în Federație fiind preluată de cetățeni din toate fostele popoare sovietice. Că în schimb rușii beau tot mai mult, se droghează tot mai des, au speranța de viață în declin, demografia prăbușită și morbiditatea la un nivel căruia spitalele nu-i mai fac demult față.
Și a mai aflat și datele economice ale Rusiei pentru 2015 de la economiștii săi: deficit 3,7% în acest an, veniturile bugetului federal reduse cu 18,2% în 2015, fondul de stabilizare și rezerva Băncii Naționale amenințate de prăbușirea rublei, prețul la petrol, salvarea băncilor și injectarea de lichiditate în firmele energetice mari și țara amenințată de lipsa de lichidități și perspectiva presiunii serviciului datoriei externe. De aceea a redus cu 10% salariile în administrație.
Acum avea nevoie Putin de un Nemțov. De reforme, de deschidere, de transfer tehnologic, de investiții și finanțarea unei economii reale. A preferat armamentul greu, amenințarea militară și soluția agresiunii armate în raport cu vecinii pentru a nu da explicații pentru starea economiei. O dovadă clară a slăbiciunii unui sistem eșuat, pe care apropiații săi nu-l mai pot salva, ci doar îl pot părăsi.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.