După 5 ani de investigații, procurorii militari polonezi au dat publicității rezultatele anchetei privind prăbușirea în 2010 a avionului prezidențial polonez în pădurea Katyn de lângă Smolensk, în urma căruia și-a pierdut viața Președintele Lech Kaczynski și alți 95 oficiali de vârf, inclusiv supraviețuitori ai masacrului de la Katyn din Al Doilea Război Mondial, la a cărui comemorare zbura avionul.
Procurorul polonez Col. Ireneusz Szelag a concluzionat că doi controlori de trafic ruși de la aeroportul din Smolensk se fac vinovați de prăbușirea aeronavei. Cei doi, ale căror nume nu au fost date publicității, riscă 8 ani de închisoare unul pentru participare directă, altul pentru participare indirectă la catastrofa aviatică. De asemenea, rudele victimelor reclamă de la statul rus 250.000 zloți polonezi, respectiv circa 67.000 de dolari pentru fiecare victimă.
Ancheta colonelului Szelag susține că și echipajul polonez de la manșă se face vinovat de prăbușire din cauza nivelului redus de antrenament și a comportamentului neglijent. De asemenea, ancheta a descoperit că echipajul nu avea toate documentele necesare pentru a putea pilota aeronava prezidențială. Echipajul a coborât prea mult sub valul de ceață ce acoperea pădurea din apropierea aeroportului, și nu a reacționat imediat nici la senzorul automat care anunța nevoia de a urca mai sus, pentru a depăși vârfurile copacilor.
Dezvăluirile au adus un nou impuls de creștere partidului Lege și Justiție al fostului Președinte, condus astăzi de fratele său geamăn, Jaroslaw Kaczynski, fost premier, cel care a afirmat întotdeauna că Președintele polonez a fost asasinat de către ruși. Mai mult, tot el l-a acuzat constant pe Președintele actual al Consiliului European, Donald Tusk, de acoperirea crimei rușilor asupra președintelui și a întregului leadership al partidului conservator.
Și astăzi, după investigație, Antoni Macierewicz, unul din liderii partidului, susține că ancheta vrea să ducă în eroare publicul pentru că prăbușirea ar fi fost determinată de o explozie misterioasă la bordul aparatului. Susținerile sale sunt întemeiate și pe faptul că nici astăzi, la 5 ani după catastrofă, Rusia nu a reurnat resturile avionului la cererea oficialilor polonezi.
Rezultatele cercetărilor și raportul oficial al investigației, făcut fără a avea la dispoziție resturile aeronavei, aduc noi tensiuni în relația polono-rusă, dar relația cea mai complicată este cea din interiorul clasei politice poloneze, acolo unde Partidul Lege și Justiție se plasează din nou în prim plan și dobândește un avans important în perspectiva viitoarelor alegeri. Dar cel mai important în acest caz, o soluție a putut fi pronunțată cu mare acuratețe chiar dacă au lipsit unele dintre probele esențiale, respectiv cele pe care le puteau oferi resturile avionului prăbușit.
Un asemenea caz pune presiune și pe ancheta privind prăbușirea zborului Malaysian Airlines, MH 370, Amsterdam - Kuala Lumpur, doborât la 8 martie 2014 deasupra Donetskului, de către un lansator de rachete BUK al separatiștilor, adus din Rusia, operat, extras și distrus de ofițerii ruși. La mai bine de un an de la prăbușire, informațiile sunt restrânse, datele arată realitatea confirmată dar există voci și alegații, un adevărat război informațional purtat de către partea rusă, care vorbește despre implicarea Armatei ucrainene, după multiple alegații – că partea ucraineană ar fi vizat un avion militar rus din apropierea traiectoriei zborului civil, că ar fi vrut să doboare avionul prezidențial al lui Vladimir Putin, că ar avea și ea asemenea capabilități militare care se aflau și au tras în aceeași zonă. Singurul lucru pe care nu-l explică partea rusă este ce căuta lansatorul de rachete pentru acea înălțime în estul Ucrainei, de unde- l procuraseră separatiștii, cine-l putea opera, cum pătrunsese peste granița comună, și de ce a fost extras și distrus în noaptea următoare, fapt lesne probat de capabilitățile satelitare ale oricărui stat. Mai mult, și traiectoria rachetei, și intersecția traiectoriei cu avionul, și cercetarea pe epavă – deși unele elemente fuseseră extrase de separatiști și duse spre distrugere în Rusia – probează responsabilitatea directă a trupelor ruse, a grănicerilor ruși, a Armatei ruse care a livrat și operat arme pe teritoriul ucrainean.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.