Tristețea morții unui conducător ține o secundă la popor, căci imediat acesta începe să aclame inconștient noul șef. Pe asta mizează și tot soiul de mici șobolani politici, cocoțați vremelnic prin cele mai înalte funcții de liderul partidului care, frustrat că nu poate fi el însuși ”el lider maximo” încearcă să aleagă indivizi care mai de care mai slabi și mai anonimi. Asta este situația tuturor premierilor cocoțați direct din anonimat pe cea mai înaltă demnitate: Grindeanu, Tudose și acum Dăncilă.
Iluștri necunoscuți, cu posibilități intelectuale și profesionale sub limita normală a unui om politic de anvergură, au fost perindați de Dragnea prin Guvern parcă pentru a-i face de râs, nicidecum pentru a aduce un plus de valoare partidului. Urcat în funcția cea mai importantă a Statului, fiecare dintre cei trei au început să fie îndoctrinați de camarila Statului Paralel cu idei despre valoarea lor absolut extraordinară, care nu poate fi regăsită la nimeni altcineva, cu atât mai puțin la liderul partidului lor.
Zugrăvit în culori sumbre de cei interesați în infiltrarea celui mai mare partid al țării, Dragnea a devenit inamicul lor numărul unu, cel pe care fiecare dintre cocoțați îl dorea cât mai repede la pușcărie. Poate chiar mai arzător decât îl doreau anchetatorii lui. Încarcerarea acestuia a devenit pentru fiecare dintre premierii numiți de el, ba chiar și pentru unii dintre miniștri, de exemplu Tu-dorelul justiției, un vis posibil a se împlini, un El Dorado al dorințelor lor. Căci, așa cum li se susura parșivește în urechea plecată, aceasta era calea ca el, popularul, iubitul, minunatul, deșteptul să ajungă șeful PSD și chiar Președintele României. Numai așa națiunea ar fi fost izbăvită, sacrificându-l și umilindu-l pe cel mai mare dușman al lor: Liviu Dragnea.
Iohannis, Orban și opoziția, hoardele haștagiene, devin subit prietenii lor cei mai buni, căci ei lucrează spre binele celui acolo cocoțat. I se și explica ”geniului” de ce este bine să facă mașinațiuni și să mimeze că este de partea lui Dragnea și a PSD: cu cât scorul electoral al PSD scade, cu atât șansele premierului cresc în împlinirea propriului vis. Dragnea era cel vinovat de fiecare dată de scorul PSD, așa că orice ar face el, premierul, numai Dragnea va deconta și el, geniul, va câștiga. E greu de explicat de ce niciunul nu realizează că este doar o chestiune de timp ca, imediat ce ar ajunge Dragnea la pușcărie, toți să aibă aceeași soartă, căci metodele Statului de Drepți sunt extrem de puțin diversificate: tuturor li se spune același lucru și toți au parte de aceeași soartă.
Dacă toate aceste comportamente sunt absolut firești pentru niște personaje anonime, care primesc intempestiv rolul de primadonă, în ciuda faptului că ei nu au nici umbră de voce și falsează grosolan, considerându-se însă niște privighetori desăvârșite, pare totuși inexplicabil comportamentul liderului PSD, cel care are o experiență politică extrem de vastă.
De ce să-ți alegi aceeași strategie găunoasă de atât de multe ori? Greu de înțeles. Dacă ar fi numit premier un politician cu notorietate și cu o carieră politică reală în spate, acesta ar fi realizat că șansa sa, ca premier, este să își urce partidul, să arate tuturor că el este mai bun decât Dragnea, asta însemnând inclusiv să nu își dorească să preia funcția de la președintele lui prin eliminarea fizică a acestuia. Și ar fi fost capabil să înțeleagă că „dosarele” Năstase ori Dragnea sunt doar modele comportamentale repetitive pentru Structurile Oculte… și că rândul lui va fi aproape. La fel vor păți și actualii opozanți dacă PSD va câștiga prezidențialele.
Dar politica, deși pare o vorbărie goală și fără sens, se practică dificil, puterea se câștigă foarte greu și se păstrează și mai greu.
Regele nu a murit… încă! Totuși, Viorica visează…