Robert Turcescu a postat pe blog în zilele din urmă cîteva vorbe ce ar putea trece drept sibilinice prin lapidaritatea lor dacă fostul și actualul nostru coleg - eu îl consider pe Robert Turcescu un gazetar de talent amintindu-mi de emisiunile istorice făcute împreună la B1tv- ar avea în republică meseria de profet și nu de jurnalist.
Citez, pentru că nu ocupă prea mult spațiu:
„Surse: Dragnea si-a anunțat apropiații ca Alessandra Stoicescu (Antena 3) va deschide lista PSD pentru alegerile europarlamentare!”,
Replica Sandrei Stoicescu a dat, prin inteligența politicoasă, o notă de polemică cordială, întregului dialog:
„Nu urmăresc pietricelele în apă aruncate de Turcescu.”
Prin răspunsul Sandrei Stoicescu și prin absența unei reacții de la PSD, întîmplarea a trecut, ca o frunză moartă, din sutele care alcătuiesc știrile unei zile, în uitare.
Eu însă țin s-o reamintesc și s-o comentez.
Așa cum unii cititori știu, sînt un susținător încăpățînat al prezenței pe listele partidelor de la europarlamentare a unor personalități publice din afara politicii.
Să ne înțelegem.
E vorba de personalități din afara politicii, dar care beneficiază de o cotă de încredere ca politicieni. Deși nu fac parte din nici o formațiune politică, prin anumite aspecte ale activității lor, ele sînt văzute de electorat și ca politicieni. Altfel spus, nu le-ar sta rău și ca politicieni. Nu toate personalitățile publice din afara politicii trec în ochii opiniei publice drept persoane al căror loc ar putea fi și în politică. Eu, de exemplu, -trebuie s-o recunosc - nu mă număr printre cei cărora opinia publică i-ar vedea și făcînd politică. N-am intrat în politică în anii postdecembriști din mai multe motive. Pe lîngă conștiința că nu mă pricep, că e un domeniu pe care l-aș practica mai stîngaci decît sporturile de iarnă, și-a spus cuvîntul și credința mea că telespectatorii și cititorii nu mă văd în postura de politician, așa cum probabil nu mă văd în postura de trubadur îngînînd serenade pe sub ferestrele fără jaluzele ale iubitei. Sînt sigur că după o activitate de 51 de ani prin care în Găgești mi se spune Jurnalistul (nu știți unde stă Andrei Cristoiu, fratele Jurnalistului?) românii, cîți mă cunosc, mi-ar zice , dacă m-ar lovi damblaua implicării în politică: Stai mata acolo unde ești de decenii, în presă, că acolo ți-e locul!
În politică n-o să faci nici o scofală!
Există însă personalități ale vieții publice pe care românii le văd și în domeniul politic. Din presă, de exemplu, aș cita la întîmplare pe Adrian Sârbu, Mihai Gâdea, Răzvan Dumitrescu, Victor Ciutacu, Dan Andronic, Sandra Stoicescu, Marius Tucă, Robert Turcescu. Dacă ar intra în politică, eu le-aș susține. De ce ar eșua ele acolo unde un Dan Diaconescu a avut un imens succes?
Am trecut în revistă mai întîi personalitățile apropiate de Stînga. Sînt și personalități pe care eu leaș vedea implicate în politica de Dreapta. Vineri, 18 ianuarie 2019, la emisiunea cu Sandra Stoicescu de la Antena 3 mi-am exprimat stupefacția că pe lista PLUS, lista partidului lui Dacian Cioloș, nu se află nici o personalitate a lumii intelectuale cunoscute de marele public pentru pozițiile sale politice de Dreapta. Poate unii se vor fi mirat că m-am referit, insistînd, pe Gabriel Liiceanu. Am făcut asta deoarece am raportat PLUS la programul său politic proeuropean, dar și la adevărul că electoratul de Dreapta s-ar vedea reprezentat la Bruxelles de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Vladimir Tismăneanu, Victor Rebengiuc, Ana Blandiana. Dacian Cioloș și-a arătat în toate ocaziile simpatia, ba chiar și solidaritatea cu Haștag Rezist. Pe lista PLUS la europarlamentare n-am văzut nici o vedetă a mișcărilor de stradă.
N-ar avea succes electoral de Dreapta un Tudor Dumitru Chirilă, o Oana Pelea? A făcut Dacian Cioloș gestul normal de a se adresa unor intelectuali de Dreapta, unor vedete ale protestelor de stradă pentru a-i invita să fie pe listele PLUS pentru europarlamentare ? N-am întîlnit nici pe lista USR un nume de intelectual militant. La PNL e dezastru. Numai și numai baroni locali și centrali. Nu și-ar găsi locul pe listele PNL un Rareș Bogdan sau un Stelian Tănase? Nu știu ce s-a pus la fiert în bucătăriile PSD în chestiunea listelor.
Nu știu dacă PSD, asemenea PNL, e luat cu asalt de baroni locali și centrali care vor să meargă la Bruxelles ca într-o vacanță de lux. Sigur e că PSD trebuie să ia decizia îndrăzneață de a trece pe liste la europarlamentare personalități ale vieții publice din afara partidului, dar strîns legate prin activitatea lor de politica partidului față de UE. De regulă, astfel de manevre sînt făcute de partide în conceperea listelor prin întemeierea pe notorietatea personalităților și chiar prin capitalul politic al acestora. În cazul europarlamentarelor din acest an situația e schimbată.
Oricît ar părea de ciudat, după ani de experiență UE și pe fondul dezbaterilor privind relația dintre noi și UE, ca să nu mai spunem de anii în care românii au călătorit sau au muncit în străinătate, opțiunea pentru un candidat de pe liste va avea drept criteriu și posibilitatea ca respectivul să afirme la Bruxelles interesele României și prin asta, evident, să treacă drept bun pentru europarlamentar. Un bun europarlamentar român, desigur, și nu un bun europarlamentar străin cum se întîmplă cu Monica Macovei, Cristian Preda, Siegfried Mureșan, despre care juri că au fost trimiși la Bruxelles ca să reprezinte interesele tuturor statelor membre UE, cu excepția, României. Pentru asta se cere ca pe listele de la europarlamentare să apară nu numai lideri PSD, baroni locali sau centrali, dar și personalități din afara partidului, legate însă într-un fel prin ceea ce propăvăduiesc în public de politica de Stînga. Deocamdată nici un partid nu și-a asumat în vederea europarlamentarelor o campanie pe care eu aș denumi-o a demnității. Se discuta la un moment dat de un partid al presei, care să propună candidați la europarlamentare, și eu am spus celor care gîndeau așa ceva că acest partid ar trebui să poarte numele de Partidul Demnității. În ultimii ani, pe fondul tratării noastre drept babuini de către Înalții funcționari de la Bruxelles, al ipostazei de slugă a Bruxellesul impusă țării de Klaus Iohannis, tot mai mulți români și-au dat seama că e nevoie de o schimbare de atitudine față de UE. Nu e vorba de ieșirea din UE, nici măcar de euroscepticism. E vorba ca noi, românii, să nu mai fim și noi pe acolo la Bruxelles, pierduți în turma care ridică mîna și aprobă fără a scoate un behăit. Campania pentru europarlamentare trebuie să abordeze cu îndrăzneală și locul și rolul nostru la Bruxelles, cauzele care fac ca România să fie tratată drept Proasta Europei de Est. PSD s-a afirmat ca un partid care vrea să redea românilor demnitatea de cetățeni ai UE egali în materie de tratament cu cetățenii altor țări de pe continent. Nenorocirea e că această politică a fost concretizată în intervenții publice otova, unele de un naționalism nerod, altele asumate de lideri PSD care miroseau de departe a antieuropenism. Dacă aceștia se vor regăsi pe listele pentru europarlamentare, campania PSD se va transforma într-un naționalism de stînă. Personalitățile din afara partidului, dar care s-au remarcat prin capitalul politic dobîndit pînă acum, ar putea susține cu brio această campanie. În postura de candidați pe liste la europarlamentare ziariști, oameni de cultură, văzuți de electorat și în postura de politicieni, ar reuși să dea discursul PSD despre redobîndirea demnității în UE și în lume în general europenismul absolut necesar.
Ca toate partidele de altfel, PSD se va confrunta cu presiunea internă de a pune pe listă fel de fel de baroni locali și centrali, încredințați că partidul e al lor, și numai al lor, și că, drept urmare, doar ei trebuie să meargă la Bruxelles.
Va reuși conducerea PSD să facă față acestei presiuni și să pună pe listele pentru europarlamentare și personalități din afara partidului?
Riscînd să trec drept scepticul de serviciu, eu nu cred că va reuși. Pentru asta se cere curaj. Curaj am văzut mai puțin în politica PSD din ultimii ani.