Mai multe site-uri, dintre cele care nu-l simpatizează pe Dacian Cioloș, au istorisit cu vădită plăcere un incident întîmplat fostului premier cu o vînzătoare la o patiserie din Iași. Momentul s-a ivit pe parcursul campaniei începute pe 11 Septembrie 2018 în Piața Universității și publicitată de Divizia Presă a SRI ca intitulată Oameni noi în politică. Unul dintre site-utile cu profil de UM în presă a publicat un amplu reportaj de la spectacolul din Piață. Cităm după cum a apărut:
„Lideri ai USR, reprezentanti ai societatii civile si fostul premier Dacian Ciolos, lider al Miscarii Romania Impreuna, au demarat marti, in Piata Universitatii, campania de strangere de semnaturi pentru reformarea legislatiei electorale sub titlul „Oameni noi in politica”.
Campania este sustinuta de 26 de organizatii civice si 4 partide politice: USR, Miscarea Romania Impreuna, PACT și Partidul Oamenilor Liberi.”
Potrivit site-ului, campania stă sub semnul punerii la lucru a inițiativei cetățenești, formulă mai aparte a democrației, pe care Dacian Cioloș și USR pariază din plin.
Sub același semn, USR a strîns un milion de semnături pentru modificarea Constituției astfel încît penalilor să li se interzică prin Constituție ocuparea unor funcții publice.
Formula inițiativei cetățenești a sedus și PMP. Eugen Tomac a anunțat strîngerea unui milion de semnături pentru modificarea legislației electorale. Dacă Parlamentul refuză să dea curs semnăturilor – a amenințat președintele PMP – ne vom adresa lui Klaus Iohannis ca să inițieze un Referendum.
Toate bune și frumoase.
Numai că Dacian Cioloș duce o campanie de strîngere de semnături pentru o inițiativă cetățenească fără să-și dea seama seama că duminică, 7 octombrie seara, ideea inițiativei cetățenești a murit pentru totdeauna în România. Și a murit, pentru că el, liderii USR și Divizia Presă au îndemnat la boicotarea Referendumului pentru familie. Să recapitulăm ca să priceapă și Dacian Cioloș. Revizuirea Constituției, fie și la nivel de un singur articol, e una dintre cele mai complicate acțiuni postdecembriste. Articolul 150 din Constituție prevede:
„Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot”.
Din cîte se vede, inițiativa de revizuire e dată cu prioritate pe mîna celor de la Putere: președintele și guvernul sau o pătrime din numărul deputaților. Cetățenii pot și ei iniția revizuirea Constituției. Nu prea ușor. Trebuie cel puțin 500 000 de semnături. Care semnături trebuie să aibă o anume repartizare:
„Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.”
Dar chiar și după ce reușesc să strîngă semnăturile cerute, cetățenii au a se confrunta cu alte piedici, deloc simple.
Potrivit articolului 151 din Constituție:
„1. Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.” Se înțelege că o inițiativă venită de la cei de la putere, străbate mult mai ușor aceste proceduri decît o inițiativă venită de la cetățeni. Inițiativa cetățenească trebuie să beneficieze de bunănvoința majorității parlamentare. Care majoritate se grăbește să adopte o lege de revizuire dacă e mînată de Guvern sau de președinte sau de propriile interese. Referendumul trebuie apoi organizat. De Guvern, evident.
Mare minune ca inițiativa cetățenească să ducă la o revizuire a Constituției.
Uriașele dificultăți întîmpinate de cetățeni față de uriașele înlesniri de care se bucură politicienii explică de ce deși articolul 150 stă spînzurat în Constituție din 1991 timp de 27 de ani n-a prins viață.
6 și 7 octombrie 2018 au fost zilele în care s-a petrecut minunea.
La referendum însă inițiativa cetățenească și-a frînt gîtul.
Și asta pentru că politicieni precum Dacian Cioloș, partide precum USR și presa TeFeListă au îndemnat la boicotarea Referendumului.
Eșecul Referendumului a avut drept efect păstrarea neatinsă a articolului 48 din Constituție. Dacian Cioloș și ai lui au îndemnat la boicot pentru ca acest articol să nu fie revizuit. Și au reușit asta.
Dacian Cioloș și ai lui și-au dat seama că prin asta fac jocul PSD?
Referendumul de acum s-a organizat ca urmare a unei inițiative cetățenești. Nimic nu sperie mai mult PSD decît formulele democratice care scapă controlului de partid al baronilor locali și centrali. Inițiativele trebuie să vină doar de la partid, adică de la jupîni. Unde s-ar ajunge își spune Liviu Dragnea, dacă oricărui ONG i-ar trece prin cap o inițiativă asemănătoare cu cea a Coaliției pentru familie? Dacă ne gîndim că principalul dușman al PSD e societatea civilă, cu un referendum validat, în orice moment s-ar fi putut declanșa inițiative de revizuire a Constituției. Am scris de mai multe ori că Referendumul a fost o mare victorie a societății civile, a democrației cetățenești. În 18 aprilie 2018, scriam pe cristoiublog.ro:
„Consultarea cetățenească e unul dintre punctele de vîrf ale unei autentice democrații.”
Cum să fie de acord PSD cu posibilitatea ca simplii cetățeni, dintre cei care nu sînt șerbi pe domeniile baronilor locali, să aibă inițiative de revizuire a Constituției?
PSD a jucat comedia dragostei de revizuire a Constituției. Nu-și putea permite să amîne la nesfîrșit concretizarea unei inițiative cetățenești apropiate de politica sa conservatoare. Și atunci a apelat la o șmecherie. A organizat referendumul, a creat imaginea unei preocupări politice pentru ca referendumul să fie validat, dar în același timp a boicotat prezența, știind că era singura formulă de respingere a propunerii de revizuire a Constituției. E drept, liderii PSD au mers la vot și anterior au făcut declarații pro referendum și pro Da. Interesul lor politic era însă ca Legea fundamentală să nu se modifice fără ca asta să le reducă zestrea electorală. Singura formulă de realizare a acestui scop pervers era asigurarea condițiilor pentru ca prezența să fie dezastruoasă. Prin aceasta referendumul n-a fost validat și deci inițiativa cetățenească a eșuat. PSD și-a atins cîteva scopuri nemărturisite:
1. A respectat poruncile de la Bruxelles și mai ales de la socialiști europeni.
2. A făcut pe plac bisericii, Coaliției pentru familie și electoratului său creștin convins.
3. A abătut atenția de la alte probleme, mult mai importante, ale guvernării.
4. A divizat electoratul care-l dușmănea, electoratul TeFeList. Pentru prima oară după ianuarie 2017, societatea civilă, presa, cetățenii, protestatarii, cei care antipatizează pătimaș PSD, s-au certat cu aceeași patimă cu care au urît PSD. Mult mai important, crucial, mi se pare un alt scop:
Cel de a descuraja orice inițiativă cetățenească de revizuire a Constituției și mai ales orice inițiativă de Referendum. Propunerea Coaliției pentru familie a fost într-un fel din politica PSD. Dacă referendumul trecea, era riscul ca alte Coaliții, ca de exemplu, una de înnoire a clasei politice, să strîngă semnături pentru o revizuire a Constituției. USR și partidul lui Dacian Cioloș sînt în prima linie a folosirii inițiativei cetățenești în bătălia politică. În orice moment, Coaliția majoritară s-ar fi trezit cu semnăturile necesare pentru revizuirea Constituției astfel încît partidele tradiționale să-și piardă din putere și influență. Klaus Iohannis a amenințat în mai multe rînduri cu un referendum pentru justiție. Atît în cazul inițiativei cetățenești, cît și în cel al inițiațivei lui Klaus Iohannis, PSD va putea invoca, pentru a le refuza, eșecul Referendumului. Cu argumentele oferite prostește de adepții boicotului la Referendumul pentru familie. Să nu uităm că principala armă a președintelui, folosită din plin de Traian Băsescu împotriva Parlamentului a fost referendumul. Potrivit articolului 90 din Constituție:
„Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.” Din cîte se vede, președintele e singurul care poate iniția un Referendum. De aceea, Traian Băsescu l-a și folosit din plin. Prin eșecul Referendumului pentru familie președintelui i s-a luat arma sa principală.
USR a strîns semnăturile necesare pentru revizuirea Constituției în virtutea articolului 150 din Constituție sub sloganul fără penali. Propunerea va trebui votată de Parlament pentru a se putea ține referendum. În condițiile unei treceri a Refendumului de acum, PSD-ului i-ar fi fost greu să cadă legea la vot invocînd posibilitatea unui examen inutil, deoarece oamenii nu ies din case.
USR poate să se șteargă la fund cu milionul de semnături.
Desigur, după ce se va trezi din beția așazisului succes de acum.