Joi, 25 octombrie 2018, s-a dezbătut în studioul România TV relația dintre PSD și ALDE în cadrul Coaliției de Guvernare. S-a dezbătut mai precis o informație, dată de post ca fiind din surse, despre un scenariu al ruperii Coaliției majoritare. ALDE ar pleca de la Guvernare, dar ar continua să susțină în Parlament guvernul PSD. Asta în schimbul funcției de președinte al Senatului, rămasă mai departe la Călin Popescu Tăriceanu.
Nu e singurul scenariu din ultima vreme privind viitorul Coaliției de Guvernare, propus opiniei publice.
Presa trăiește din confruntări, conflicte, lovituri și mai ales, divorțuri de pe scena politică. De aceea, cînd vor să dea hrană ratingurilor tot mai flămînde, televiziunile de știri scot din pălărie divorțuri spectaculoase pe care le prezintă ca sigure, date fiind informațiile lor din surse.
Scenariile care se propun și se dezbat în ultima vreme pe televiziunile de știri despre viitorul Coaliției au însă temeiuri puternice în realitate. Relația PSD-ALDE, cea care asigură majoritatea parlamentară, scîrție rău, rău de tot. Deoarece mă număr printre cei convinși că actuala Coaliție de Guvernare e pe cale de a se destrăma și că doar o minune (care nu e imposibilă în România, spațiu al tranzacționismului fără cusur), o mai poate salva, am fost invitat să intervin telefonic în dezbaterea din studio. Eugen Nicolicea, reprezentantul PSD din studio, m-a contrazis după ce mi-am încheiat intervenția, susținînd că între PSD și ALDE nu există nici o divergență. Pun drept condiție, cînd sînt invitat sămi spun opinia la o televiziune de știri, ca prezența mea la talk-show să se rezume la simpla intervenție. Știu dintr-o lungă experiență că reprezentanții partidelor vin în studio cu mesaje impuse de conducerea superioară. Dialogul de idei e imposibil în aceste condiții. Orice s-ar spune în studio, trimisul unui partid va repeta papagalicește mesajul cu care a venit în tăgîrța de supus al conducerii de partid prin consemnul „Asta spui”, indiferent ce zic alții, altfel nu mai pupi desfătări prin studiourile tv. În aceste condiții, intervenția mea, supusă dezbaterii celorlalți din studio, riscă să fie compromisă de trecerea ei prin marmelada clișeelor de partid. Încălcînd această regulă impusă de mine și acceptată de televiziuni, Liliana Ruse i-a dat imediat cuvîntul lui Eugen Nicolicea, reprezentantul PSD. Nu am închis telefonul, cum ar fi trebuit. Am rămas mai departe în direct. Și asta nu numai pentru că despre Eugen Nicolicea am o părere bună, ci și pentru că am ținut să-mi verific o credință. Eram sigur că Eugen Nicolicea, vorbind din partea PSD, va dezminți categoric informația dată de post și va polemiza cu teza prăpastiei tot mai adîncite dintre cele două partide, membre ale Coaliției. Aveam această certitudine dintr-o lungă experiență în materie de divorțuri politice posdecembriste. De regulă, cînd astfel de divorțuri sînt pe cale să aibă loc, dezmințirea categorică vine de la partea care ar dori supraviețuirea Coaliției. În cazul PSD-ALDE, PSD are interesul uriaș ca să nu se propage imaginea unei Coaliții în curs de destrămare. O spargere a Coaliției ar risca plecarea de la putere a PSD. Desigur, liderii PSD știu mai bine ca noi toți că ALDE se pregătește de marea despărțire, știu poate și ce planuri se croiesc în culisele vieții politice din ALDE. Dezmint această realitate – cum a făcut-o Eugen Nicolicea – pentru că au nevoie de timp ca să ia măsurile cerute de supraviețuirea la putere după ce ALDE va pleca din Coaliția majoritară. Din semnele care vin dinspre PSD e limpede că partidul caută disperat soluții pentru păstrarea guvernării și după spargerea Coaliției. Dintre aceste soluții – sînt sigur – lipsește cea a convingerii ALDE să rămînă în Coaliție sau, pentru a fi mai precis, a convingerii ALDE să se comporte ca și cum ar fi partener de Coaliție. E o soluție pe care eu cel puțin n-o iau în calcul, deoarece ALDE, prin Călin Popescu Tăriceanu, se află în prezent pe o poziție net opusă PSD în două chestiuni esențiale: Modificarea Legilor Justiției în Parlmament astfel încît să fie transpuse în practică Recomandările Comisiei de la Veneția din Raportul final la Legile Justiției.
Respectarea pînă la virgulă a oricărei indicații venite de la Bruxelles, semn al considerării celor de la Comisia Europeană, în frunte cu a noastră româncuță fără catrință, Corina Crețu, pe zi ce trece tot mai convinsă că nu e un simplu funcționar al UE, ci ditamai Mămica României, căreia ea, Corina Crețu, îi dă parale, dar și bătăi la fund cînd o supără prin premieri precum Viorica Dăncilă. Alianța PSD-ALDE e din multe puncte de vedere una contra naturii:
1. Chiar din primii ani postdecembriști, Călin Popescu Tăriceanu a fost un anti-FSN-ist spectaculos. După alegerile din 2004, ca premier al Alianței DA, l-a concurat pe Traian Băsescu în materie de hăituire a PSD-iștilor.
2. În plan economic, ALDE e un partid de Dreapta, care se adresează electoratului nemulțumit de PNL. Între ALDE și PSD, partid al ajutoarelor sociale și al bugetarilor, se întinde un hău.
După alegerile din 2014, cele două partide s-au unit într-o Coaliție de Guvernare pe temeiul pozițiilor comune în două chestiuni definitorii:
Cea a Legilor Justiției și cea a atitudinii față de Bruxelles.
În cele două chestiuni, ALDE a întrecut PSD în radicalism. Călin Popescu Tăriceanu a fost portdrapelul Războiului angajat de Coaliție împotriva Binomului, pentru respectarea libertăților civile afectate de așa-zisa Justiție independentă. În relația cu Bruxellesul, Călin Popescu Tăriceanu a atins în multe rînduri radicalismul afișat de liderii țărilor rebele: Ungaria, Italia, Polonia.
Așa cum arătam în editorialul anterior, consultările de la Cotroceni au dezvăluit o schimbare de proporții în poziția ALDE față de cele două chestiuni. ALDE pledează pentru modificarea Legilor Justiției în Parlament în urma unei înțelegeri cu Opoziția. ALDE susține că România trebuie să respecte fără să crîcnească Recomandările Comisiei de la Veneția, asumate de Comisia Europeană ca indicațiile sale în materie de Justiție.
Prin aceasta între PSD și ALDE nu mai există nici un punct comun. Dimpotrivă, deși fără violența celui al Opoziției, discursul ALDE în domeniul Justiției, în cel al relației cu Bruxellesul, e aproape identic cu cel al Opoziției. Și cum Opoziția nu face altceva decît să repete papagalicește Discursul de la Cotroceni, putem spune că ALDE aduce în Coaliția de Guvernare punctele de vedere ale lui Klaus Iohannis.
Momentul de acum e însă punctul culminant al unui proces de adîncire pe zi ce trece a prăpastiei dintre cele două partide. Prin diferiți lideri ALDE, dar și prin el însuși, Călin Popescu Tăriceanu a luat atitudine critică față de mai toate inițiativele PSD din ultimul timp. Cine a urmărit cu atenție intervențiile publice ale lui Călin Popescu Tăriceanu va fi sesizat ambiția de a arăta că nu e de acord cu actuala conducere a PSD în multe chestiuni, de la cea a atitudinii față de Puciști pînă la cea a politicii față de Corina Crețu. Deosebirile de poziție dintre cele două partide ale Coaliției sînt deja un loc comun. În astfel de împrejurări sînt două posibile soluții:
Coaliția se destramă lăsînd locul unei alte Coaliții majoritare.
Coaliția merge mai departe. Avînd în vedere prăpastia dintre cele două partide în cele două chestiuni de esență ale Coaliției, exclud posibilitatea unei reveniri la armonie prin negocieri între ALDE și PSD. Pentru ALDE revenirea poate avea loc doar dacă PSD acceptă să pună între paranteze cele trei Legi ale Justiției și să-l întreacă pe Klaus Iohannis la slugărnicie față de Bruxelles. Greu de crezut că PSD își poate permite asta din punct de vedere electoral.
Firește, e posibilă și varianta a doua, cea a păstrării coaliției în ciuda prăpastiei care se adîncește de la o zi la alta între cele două partide.
Experiența mea de istoric al clipei îmi spune că o astfel de variantă e mai proastă decît ruperea Coaliției.
Unei Coaliții de Hăis-Cea, în care unul dintre parteneri, ALDE, în acest caz, întruchipează în actul de Guvernare Opoziția, ar trebuie să se prefere divorțul.