La începutul anilor '90 opinia publică din România a fost şocată de dezvăluirile legate de Securitate. Organizarea acestei instituţii pe direcţii, activitatea principalilor ofiţeri şi apoi turnătorii... au constituit un fel de coşmar dar şi hrană sufletească pentru foarte mulţi români.
Până când s-a ajuns la concluzia că Securitatea a fost şi este încă o minoritate naţională şi ne-am împăcat cu situaţia, căci nici nu aveam ce face. Societatea a creat un organism numit pompos CNSAS, cu care ne-am obişnuit. De acolo se dau verdicte, unele se contestă la infinit şi doar persoanele incomode dispar din viaţa publică pe motive de securitate. Celelalte îşi fac chiar un merit din asta şi se împăunează că au scăpat ţara de terorişti şi câte altele... Trebuie să fin de acord că problema securităţii s-a rezolvat chiar şi de la sine. Tinerii nici nu o mai iau în seamă, ba chiar au cu totul alte păreri desprea ea. Corupţia, altă problemă atât de trâmbiţată , nu şi-a găsit un făgaş pentru a "trăi" civilizat în societatea noastră. Organismele care au fost create pentru legalizarea ei sunt palide. Oamenii se acuză, mai ales la televizor de dimineaţa până seara şi nu se ajunge nicăieri. Acum, în această perioadă foarte mulţi , care au furat - şi pe care noi îi numin corupţi - vor să intre în Parlament şi să scape de puşcărie. Ei vor reuşi şi se vor constitui în forul suprem de conducere al ţării noastre. După ce citesc în ziare şi văd pe la televiziuni , la aceste alegeri, sunt mai mulţi ca niciodată. Dacă-i asculţi pe fiecare în parte - şi va trebui să-i ascultăm din ce în ce mai des - au dreptatea lor. Ei sunt oameni de afaceri, au muncit de dimineaţa până seara, au avut nas şi au sesizat nişte oportunităţi, au riscat cumpărând ieftin şi au reuşit să vândă scump(sau invers) au moştenit averi, au speculat la bursă, au creat ei înşişi companii pe care au reuşit să le valorifice. Au adus mari companii în România sau au consiliat importanţi oameni de afaceri, au făcut în aşa fel ca mari privatizări să se încadreze cât mai bine în legile româneşti şi ca ţara să aibe numai de câştigat. Majoritatea strigă peste tot că nu au avut contracte cu statul, dar , dacă au avut, au fost corecţi până la centimă (altfel ar fi fost condamnaţi, nu-i aşa?). Peste toate acestea şi multe altele mai apare ceva inefabil în viaţa lor. Banii au tras la bani, s-au îmbogăţit din ce în ce mai mult. Şi cam asta este! Poate ar fi bine să se stabilească nişte norme. Parlamentarii care au numai 10 milioane de euro în declaraţia de avere şi în ce mai găseşte ANI pe la rude, să fie în regulă, să nu se mai lege nimeni de ei. Ei au fost prin comisii şi comitete, au mai câştigat pentru că au muncit, au mai primit câte o atenţie(toţi ne cam dorim asta!) pentru că au făcut şi bine. Au ajutat oameni şi localităţi întregi şi au fost recompensaţi pe drept. Asta poate fi valabil şi pentru miniştrii şi tot felul de directori, sigur sumele fiind stabilite de specialişti pentru că nu este de glumit cu aceste lucruri. S-ar pune capăt, dacă această problemă va fi studiată şi tratată aşa cum trebuie, unui întreg şir de lupte sau chiar războaie. Corupţii, care au devenit şi ei o nouă minoritate naţională, şi-ar găsi un loc mai onorabil în mintea oamenilor obişnuiţi. Faţă de care , oricum au câteva ture de stadion avans. Cu legalizarea prostituţiei se fac demersuri şi sunt şanse de reuşită. Trebuie să vină şi rândul corupţiei iar noul Parlament, viitorii noştri aleşi au competenţa să rezolve această problemă. Sunt sigur că vor munci şi o vor face.