Zile astea, societatea noastră se găsește martoră la descoperirea unor crime odioase. Așa ajungem să realizăm că anumite personaje din filme sau din cărți nu sunt reale doar în ficțiune.
Avem naivitatea de a judeca oameni cu care interacționăm prin prisma propriei persoane și ne gândim că dacă noi nu am putea face o crimă sau o nedreptate nici cei de care suntem înconjurați nu ar putea să o facă. În realitate, un ucigaș psihopat poate fi oricine - un vecin, un coleg, un iubit, un șofer de taxi ori uber sau o persoană fără adăpost de pe stradă.
Oricare dintre acești oameni aparent inofensivi poate fi, în realitate, un criminal în serie. Psihopații sunt cameleoni sociali, care rar stau înconjurați de mulțime. Această caracteristică îi face discreți și, prin urmare, dificil de descoperit.
Mulți dintre cei mai infamați și prolifici criminali în serie din istorie au prezentat trăsături esențiale de psihopatie și mulți au fost diagnosticați ca psihopați de către psihologi legali în urma capturării lor. O comportare rece și neemoțională, în anumite cazuri, combinată cu un intelect fermecător și o personalitate fermecătoare, îl face pe psihopat un prădător foarte eficient.
Lipsa de empatie interpersonală și incapacitatea de a simți milă sau remușcare, de asemenea, caracterizează ucigașii în serie. Ei nu prețuiesc viața umană și nu le pasă de consecințele crimelor lor. Sunt chinuitori, indiferenți și extrem de brutali în interacțiunile cu victimele lor.
În timp, o atenție sporită a fost acordată legăturii dintre psihopatie și asasinarea în serie, atât de către cercetători, cât și de profesioniștii din domeniul justiției penale.
Aceștia au concluzionat că psihopatia se manifestă într-un cluster specific de trăsături și comportamente interpersonale, afective, de stil de viață care se regăsesc frecvent printre criminalii în serie. Aceste trăsături și comportamente implică înșelăciune, manipulare, iresponsabilitate, impulsivitate, căutări de stimulare, controale comportamentale proaste, afectare superficială, lipsă de empatie, vinovăție sau remușcări, lipsă de respect față de drepturile altora, comportamente antisociale. Aceste trăsături definesc psihopatia adultă, dar ele încep să se manifeste în copilăria timpurie.
Este important să subliniem că ucigașii psihopați în serie au discernământ adică deosebesc binele de rău și sunt capabili să înțeleagă legea penală. Cu alte cuvinte, ei știu că uciderea este o încălcare a legile și înțeleg că dacă sunt prinși sunt supuși regulilor societății, dar nu le iau în seamă pentru a-și satisface propriile interese dorințe egoiste și murdare.
În instanță, ucigașii psihopați în serie sunt rar găsiți nevinovați din motive de nebunie, pur și simplu pentru că psihopatia nu se califică drept nebunie în sistemul de justiție penală. Dar, contrar mitologiei populare, ucigașii psihopați în serie nu sunt în afara legăturii cu realitatea și, ca atare, nu sunt bolnavi mintal nici în sens clinic, nici juridic. Rareori suferă de iluzii (dacă nu au, de asemenea, o boală psihică separată, cum ar fi psihoza); nici nu tind să abuzeze de droguri, cum ar fi amfetaminele sau cocaina.
În tribunalele penale, delirările psihotice sunt ocazional prezentate ca apărare de către avocatul unui ucigaș psihopat în serie. În mod normal, astfel de afirmații sunt ușor provocate de procurori, deoarece delirările psihotice nu sunt o caracteristică a psihopatiei.
Lipsa de empatie interpersonală și lipsa de respect față de suferința victimelor sunt caracteristici cheie ale criminalilor în serie psihopați. În general, ei nu se simt furioși față de victimele lor. În schimb, este mult mai probabil să se simtă indiferenți față de ei. Mulți ucigași în serie par să intre într-o transă atunci când urmăresc și ucid o victimă, iar violența pe care o comit adesea are un efect disociativ asupra lor emoțional.
Psihopații ucigașii în serie sunt deconectați emoțional de acțiunile lor și, prin urmare, indiferenți față de suferința victimelor lor. Capacitatea lor de a se disocia în mod emoțional de acțiunile lor și de negarea responsabilității în mod eficient neutralizează orice vinovăție sau remușcare pe care ceilalți ar simți în circumstanțe similare.