La sfârșitul anilor 90, politicienii au început să se agite cu privire la proliferarea firmelor de detectivi care utilizau tehnică de ascultare.
Desigur, serviciile secrete – SRI și DIPI (fosta unitate de informații a MI, „doi și un sfert”) – erau și ele în alertă, văzând că își irosesc timpul pentru a depista posibile erori, abuzuri sau disipare de informații cu caracter secret către clienți dubioși.
În atare stare de încordare și preocupare, ofițerii serviciilor au început să acorde o atenție deosebită firmelor de detectivi nou înființate chiar dacă nu exista o legislație clară. Nu le-a trebuit mult timp pentru a obține informații prețioase și a investiga activitatea acestor firme care ofereau, contra cost, rapoarte de spionaj ce vizau persoanele indicate de clienți.
Pasionați de electronică, patroni de firmă, foști securiști și iubiți geloși, toți au apelat la metodele de interceptare pentru a afla ce vorbește „gura lumii”. „Ploșnițele” și camerele de luat vederi ascunse în diverse locuri au fost folosite chiar și la spionajul industrial, au susținut în acei ani ofițerii de informații. În general, contractele era încheiate de detectivi cu firme care doreau date despre concurență, fie pentru șantaj, fie pentru a o înlătura din piață.
Legat de acest fenomen a intrat pe fir și Comisia parlamentară de control a activității SRI, care a cerut elaborarea unei metodologii precise de funcționare ale acestor societăți.
În cazurile în care Serviciul Român de Informații a descoperit interceptări ilegale, s-a lăsat cu dosare penale. Cât despre aparatura folosită la sfârșitul anilor 90 de către detectivii, azi te umflă râsul!
Pixuri cu microfon și camere de luat vederi ascunse. Ele chiar au existat! Anunțurile de la Mica Publicitate, de genul „Microfoane cu emițător pentru ascultat o linie terefonică”, nu erau o glumă, ci doar modul de îmbogățire a unui student de la Politehnică. Acesta, între anii 1991 și 1996, a vândut mai bine de 5.000 de pixuri cu microfon, telecomenzi cu urechi, „ploșnițe pentru telefon” etc. la peste 4.000 de români. Cei mai interesați de microfoanele studentului au fost patronii de firme de pază și securitate și amanții geloși.
Chiar și după ce a fost anchetat de tehnicienii Serviciului Român de Informații, studentul a continuat să vândă „ploșnițele”, instruinduși clienții cum să le îmbine și să le folosească. Tribunalul Municipiului București l-a achitat deoarece nu reprezenta un pericol social.
Prima școală de „spioni” a fost condusă de un general de poliție
Alerta privind apariția unor firme care desfășurau activități de supraveghere și interceptare de convorbiri s-a materializat prin crearea unui cadrul legal. Legea nr. 329, privind exercitarea profesiei de detectiv particular, a fost aprobată în anul 2003, dar normele ei au apărut abia în luna octombrie 2004, iar primul examen de atestare pentru detectivi a fost organizat în 20 iunie 2005. Ea a venit să reglementeze clar atribuțiile unui detectiv particular.
Prima școală de „spioni” a fost înființată în 2005 și era condusă de fostul șef al Inspectoratului de Poliție Prahova, generalul (r) Damian Miclea, fost șef și al Direcției de Combatere a Crimei Organizate din cadrul IGPR.