Cu acceptarea grăbită a dublării alocațiilor președintele Iohannis arată că primește repede punctele de vedere ale partidelor, chiar când acestea sunt lesne de combătut şi arată cât de mult evită preşedintele efortul poziţiilor publice incomode, ce trebuie explicate.
Lângă toate astea, povestea designerului care croiește costumele președintelui, arată că cele lumești nu sunt străine șefului statului.
Alăturate, alocațiile și designerul riscă însă să creeze speculații și critici despre aşezarea priorităţilor politice care scapă tocmai priorităţile agendei publice. Politicienii revin la dolce farniente de dinaintea crizei economice, confirmând spusele unui investitor care declara că în 2017 va fi la fel ca în 2006.
Ce a câștigat PNL din tărășenia votului de ieri? Nimic ca imagine publică: nici măcar nu au asumat vizibil, mediatic măsura pentru că au simțit reacția critică din media și au dat instinctiv înapoi. Efectul electoral este zero, pentru că majoritatea copleșitoare a electoratului PNL nu este public al măsurii. Singura reuşită a PNL este că, în termeni de tactică parlamentară, „i-au făcut” pe pesediști şi a agățat o ghiulea grea de piciorul guvernului Ponta cu o cheltuială suplimentară neașteptată.
Ce face președintele Klaus Iohannis? Binecuvântează o măsură fără bugetare riguroasă, dar cu efecte negative ușor de bănuit. Asta în condițiile în care era suficient să urmărească curgerea dezbaterii publice pentru a vedea că nimeni nu a salutat măsura: curentul de opinie a fost substanțial critic față de declarațiile demagogice deopotrivă ale PSD și PNL.
Este adevărat că dacă nu ar fi acceptat măsura ar fi fost semnal politic negativ pentru PNL. Probabil ar fi fost ceva tensiuni politice. Probabil ar fi dat apă la moară premierului Ponta să joace suplimentar cartea criticii PNL. Cu toate astea, preşedintele putea să nu susțină o măsură socială cu bază economică îndoilenică care va afecta negativ inclusiv PNL când va fi la guvernare.
Dacă ar fi respins măsura, președintele Iohannis ar fi punctat clar, reconfirmând imaginea de raţionalitate şi de chibzuinţă, prin comparaţie cu tacticile cinice ale PNL și entuziasmul demagogic ascuns al PSD, fiind astfel deasupra clasei politice. În al doilea rând, şeful statului ar fi punctat la nivelul electoratului care îl susţine: electoratul din urban mare, cu studii superioare şi cu educaţie, consumatorii de informaţie şi cei care ventilează opiniile pe internet şi care au privit la dublarea alocaţiilor la ca la o trăznaie a unor politicieni vindecaţi prematur de traumele crizei economice. S-ar fi țintit astfel pozitiv o temă economică care face priză exact la electoratul care așteaptă măsuri curajoase de la PNL și de la Klaus Iohannis (da, şi de la preşedinte, chiar că este în afara Constituţiei). Am insistat asupra acestor trei prezumtive beneficii tocmai pentru a arăta că pentru șeful statului câştigul ar fi fost mai mare decât riscul supărării de moment a PNL și opoziția față de Guvern.
Votul din Parlament pentru dublarea alocațiilor copiilor ar fi fost cu neputință acum 2-3 ani în urmă, pe perioada crizei economice. Partidele au început să sărbătorească trecerea crizei cu împrumuturi anticipate din bunăstarea economică viitoare pe care nu știu exact cum o vor produce. Reîncepe debandada politică de dinaintea crizei economice, inaugurată cu optimism şi demagogie.
Ce face preşedintele? Preşedintele nu ştie ce să facă. De ce ? Din ezitarea de a se opune partidelor deasupra cărora de fapt este şi din teama de a nu fi criticat că „nu ține cu săracii”, punând în pericol o imagine pe care nici măcar nu o are. Iar la urmă apare vestea veselă despre alegerea unui designer, lucru care fără să fie rău, ori criticabil în esență, aduce aminte de dolce farniente practicat de clasa politică până în 2008.