Ura împotriva oligarhului Vladimir Plahotniuc, președintele PDM, creează efecte periculoase la Chișinău. Republica Moldova a intrat în anul electoral, dar preocupările par să rămână aceleași, cele ale bătăliei superficiale de imagine, nu rivalitatea de programe, de la urne, din final de noiembrie, atunci când, printr-un sistem de vot mixt cu 51 parlamentari aleși în colegii uninominale, într-un singur tur, și cu alți 50 de parlamentari aleși prin scrutinul de liste, va fi ales Parlamentul Republicii Moldova.
Bătălia esențială nu pare să se mute pe idei și proiecte, ci mai degrabă rămâne cantonată în spațiul public și în confruntarea pe imagine. Războiul informațional intern bate în stridențe elementele războiului informațional rus, mai ales după ce a intrat în vigoare legea anti-propagandă, care obligă orice post de televiziune difuzat pe teritoriul Republicii Moldova fie să respecte directiva europeană a televiziunii transfrontaliere, fie să elimine din programe buletinele de știri și dezbaterile politice.
Firește că posturile vizate sunt cele ruse, cele europene respectând regulile, iar cele ucrainene fiind parte la respectarea directivei. Astfel, bătălia vizează două instrumente, character assassination – o modalitate cruntă și dură de distrugere a reputației și imaginii unui oponent politic, a unui rival, prin asocierea cu imagini și pretinse acțiuni nefaste și dure, cu sau fără legătură cu activitatea sa – și sticky labeling, asocierea de etichete sau formule bombastice de impact, lesne de reținut, amplificat și multiplicar, care se lipesc prin repetiția la refuz în media clasică și în social media, că reflectă sau nu realitatea, etichete care nu mai pot fi combătute.
Este și cazul sintagmei Oligarhul Rău care a Capturat Statul, lipită lui Vladimir Plahotniuc. Nu-l plângem acum aici pe omul forte al regimului de la Chișinău. Le are pe ale lui, și își știe păcatele, în plus are instrumentele necesare să se apere singur.
Însă mutarea întregii greutăți din acest an pe războiul informațional în locul substanței din ofertele electorale riscă să afecteze fundamental campania, să irosească resursele, și să țină și mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova acasă, ceea ce înseamnă creșterea capacității și forței de vot a partidelor mari și cu mobilizare masivă, Partidul Socialiștilor pro-rus și Partidul Democrat, partidul - sistem.
Cu înfrângerea majoră tocmai a celor implicați în campania de etichetare. Mai mult, accederea la emoții fundamentale, și acelea pe cele mai joase diapazoane, amenință perspectiva unor alegeri relevante, de substanță. Pentru că, plasând ura de Plahotniuc în prim plan, din rațiuni mai degrabă personale decât ideologice sau raționale, se conturează tot mai mult la Chișinău un set de aberații care începe prin solidificarea unei opțiuni inacceptabile: mai bine câștigă rușii, decât să câștige Plahotniuc, Oligarhul Rău care a Capturat statul! Opțiunile fiecăruia în Republica Moldova sunt libere.
Și votanții acceptă sau nu argumentele mai vechi sau mai noi, mai prăfuite și demonetizate sau mai clare și concret argumentate. E, din nou, opțiunea lor. Însă cred că e punctul în care merită atrasă atenția celor implicați în cursa electorală de la Chișinău asupra consecințelor opțiunilor proprii, deoarece alegerile se câștigă, totuși, cu proiecte și oferte electorale concrete, nu ținând votanții acasă, de jenă și lehamite. Că nu poți face o campanie ținându-l pe Nu! în brațe.
Aceasta nu e o opțiune care să atragă votanți, din contra, opoziția proeuropeană din stradă se confundă tot mai mult cu abordările lui Igor Dodon și ale Partiului Socialist, pro-rus. Totul e distructiv, nu place nimic nimănui, iar formula e veniți la vot să îl opriți pe Plahotniuc și ai săi, nu să votați un program alternativ, cu proiecte reale, solide și credibile.
În Republica Moldova, primarul capitalei, Dorin Chirtoacă, și primarul celui de-al doilea oraș ca mărime, Bălți, Renato Usatâi, și-au dat demisia pentru a declanșa alegeri locale anticipate. Ambii demisionari au probleme cu legea, de facturi diferite. Însă sincronizarea nu poate fi considerată întâmplătoare, iar rezultatul ar putea fi unul imprevizibil.
O altă suprapunere care arată convivența între socialiștii proruși și forțe politice declarat pro-europene, convinse să lupte cu subordonarea față de fosta metropolă, Moscova, dar pe care ura le orbește și sunt în stare să rateze totul și să-și vândă propria conștiință doar pentru a lupta cu răul din televizor, desenat de formula de etichetare pe care am văzut-o. În Republica Moldova sunt trei forțe politice mari: o forță la putere, declarat pro-europeană, una în opoziție, pro-rusă, și o alta pro-europeană de opoziție din stradă. I se mai adaugă unioniștii PUN-ului lui Traian Băsescu și Anatol Șalaru.
Perspectiva unei majorități pro-europene impune o formulă de asociere post-electorală între partidele pro-europene. Însă ura interzice de plano perspectiva coagulării acestei majorități. Din contra, Plahotniuc este împins tot mai mult spre formula de mare coaliție alături de socialiști, sau măcar de o parte a socialiștilor care rămân și pro-europeni.
O ambiție excesivă, o copilărie superficială și o perspectivă care, din ambiție, riscă să arunce în aer orientarea strategică pro-occidentală a Republicii Moldova tocmai în anul Centenarului Statului Național Unitar român.